tag:blogger.com,1999:blog-20549556470320963092024-03-05T10:13:46.072+02:00Corneliu TurianuAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.comBlogger363125tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-76166442810030831952016-09-19T10:32:00.002+03:002016-09-19T10:32:37.338+03:00Dreptul la imagine<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; tab-stops: 19.85pt; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: large;">În urmă cu ceva vreme, prin 1995, filarea şi
fotografierea unui ziarist pe celebra „Terasă Anda” a stat în atenţia comisiei
parlamentare însărcinate cu supravegherea activităţilor S.R.I. La capătul unei
îndelungate, sinuoase şi, mai presus de orice, inutile investigaţii şi
deliberări, membrii acesteia au ajuns – stupefiant – <i>în unanimitate</i>, la
concluzia că fapta celor doi sereişti nu constituie o încălcare a legii (!). </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; tab-stops: 19.85pt; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: large;">Este o chestiune de elementară şi decepţionantă
morală politică, dar nu asupra ei doresc să mă opresc acum. Ceea ce mă
interesează este o chestiune pur juridică şi anume, dacă luarea imaginii unei
persoane, fără acordul acesteia, constituie sau nu o faptă ilicită. Enunţul
acestui subiect derivă din principiul constituţional (art.26 alin.2) potrivit
căruia: <span style="mso-bidi-font-style: italic;">„<i>persoana fizică are
dreptul să dispună de ea însăşi</i>”</span>, adică inclusiv de propria sa
imagine. Evident, de vreme ce intimitatea vieţii private presupune printre
altele şi respectarea dreptului la propria sa imagine. Astfel cum s‑a relevat
în doctrină, în lipsa unui act normativ care să reglementeze concret faptele de
natură a leza dreptul la imagine, încălcarea acestui drept este posibilă şi în
cazul captării, conservării şi difuzării imaginii, ca reprezentare plastică a
unei persoane, făcută prin mijloace de reproducere, cum ar fi: fotografii,
filme imprimate, emisiuni de televizor etc. Oricare din aceste modalităţi de a
încălca dreptul la imagine, chiar fără să ajungă la cunoştinţa publicului,
prejudiciază totuşi persoana în cauză. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; tab-stops: 19.85pt; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: large;">Îmbrăţişând fără rezerve ideea că „S.R.I. nu a
încălcat legea”, este limpede că onorabilii membri ai comisiei parlamentare au
ignorat litera şi spiritul Constituţiei. Oare pentru domniile lor Constituţia
nu e lege? Dumnealor ar fi trebuit să ştie că potrivit legii fundamentale a
ţării nimănui nu‑i este permis să fixeze imaginea unei persoane fără
consimţământul ei. Rezultă deci neîndoios că, indiferent că este vorba de fapte
de captare, conservare şi difuzare a imaginii unei persoane ori de fapte de
montaj , toate acestea sunt ilicite în lipsa acordului persoanei vătămate. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; tab-stops: 19.85pt; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: large;">Subliniez că nu este vorba de o interpretare
personală sau subiectivă a Constituţiei, ci de idei însuşite de majoritatea
covârşitoare a specialiştilor care susţin, cu deplină îndreptăţire, că „luarea
imaginii unei persoane care se află într‑un loc privat nu este posibilă fără
acordul expres sau tacit, situaţie similară cu cea în care persoana se află
într‑un loc public, dar nu desfăşoară activitate publică” (în revista „Dreptul”
nr.5-6/1993). Au avut cei doi sereişti acordul ziariştilor filmaţi pe ascuns,
într‑un moment când aceştia îşi beau în tihnă cafeaua ca simpli particulari?
Or, poate, în cadrul acelui moment de destindere, ziariştii au lezat
„drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”?
Categoric, nu! Şi atunci iarăşi m-am întrebat cum şi-au permit membrii comisiei
S.R.I. să susţină că legea nu a fost încălcată. A fost încălcată şi încă
grosolan! Este o realitate căreia numai cu rea‑credinţă i te poţi sustrage,
deformându‑i abuziv sensul. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; tab-stops: 19.85pt; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO;"></span><span style="font-style: normal; mso-bidi-font-style: italic;"><span style="font-size: large;">Regretabil
este însă altceva. Şi anume faptul că, deşi dreptul la propria imagine şi‑a
găsit consacrarea chiar în legea fundamentală, protecţia juridică a persoanei
în ce priveşte acest drept este insuficientă. Este evident că, pe lângă o
protecţie civilă (ceea ce atrage, în prezent, doar aplicarea dispoziţiilor art.
1349 C.civ.), se impune şi o protecţie penală, prin incriminarea acelor fapte
care compromit dreptul la imagine. Important este însă că, chiar şi în aceste
condiţii, fapta prin care se încalcă acest drept constituie totuşi un delict
civil.<o:p></o:p></span></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-40649037698560448142016-09-18T11:46:00.003+03:002016-09-18T11:46:41.598+03:00Prevederi constituţionale privind libertatea de exprimare<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">
</span></div>
<div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Articolul 30 din Constituţie consacră una dintre cele mai
importante cuceriri democratice, <i>libertatea de exprimare</i>, care face
parte dintre drepturile fundamentale înscrise în legea fundamentală. </span></div>
<div class="MsoBodyText2" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>După ce, în
primele alineate ale textului sunt enunţate atributele esenţiale ale libertăţii
de exprimare, în ultimele trei alineate, legiuitorul constituant impune anumite
limite exerciţiului – ce ar putea deveni abuziv şi nociv – al acestei
libertăţi. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-size: 12.0pt;"><span style="font-size: large;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>În
alineatul 6 – care se află într-o manifestă corelaţie cu calomnia prin presă –
se prevede că libertatea de exprimare <i>„nu poate prejudicia demnitatea,
onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”.</i>
</span></span></div>
<div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>În literatura juridică s-a exprimat opinia potrivit căreia
lezarea dreptului la propria imagine, la care se referă textul constituţional,
se poate înfăptui prin captarea, conservarea şi difuzarea imaginii unei
persoane şi prin montajul realizat din reunirea unor persoane independente,
făcută cu scopul de a obţine un anume ansamblu. Este vorba de imaginea fizică,
inclusă în fotografii, filme imprimate, emisiuni de televiziune etc. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-size: 12.0pt;"><span style="font-size: large;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>La
fundamentul acestui punct de vedere stă, desigur, înţelesul literal al
termenului de „imagine”. În acest înţeles literal, imaginea este o reproducere
a înfăţişării fizice, reproducerea care poate face obiectul unei fotografii, a
unei emisiuni televizate, a unei picturi, desen etc. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-size: 12.0pt;"><span style="font-size: large;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Într-un
punct de vedere opus celui de mai sus s-ar putea susţine că noţiunea de proprie
imagine are o sferă mai largă, ea fiind folosită pentru a exprima rezultanta
însuşirilor unei persoane, a concepţiilor afişate, a calităţii activităţii
profesionale, a comportamentului său, a coeficientului de cinste şi lealitate
manifestate în raporturile sale cu ceilalţi membri ai societăţii. Toate acestea
creează o imagine nu <i>grafică</i> ci <i>conceptuală</i>, reprezentând modul
în care este receptată şi evaluată persoana respectivă în societatea în care
trăieşte. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-size: 12.0pt;"><span style="font-size: large;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Aceasta
ar fi propria imagine care intră sub protecţia avută în vedere de textul
constituţional. Acest text s-ar putea susţine – enumeră, ca obiective ale
protecţiei legale, demnitatea, onoarea, viaţa particulară şi dreptul la <i>propria
imagine</i>. Este de observat că primele trei atribute menţionate în text –
demnitatea, onoarea, viaţa particulară – se conjugă cu <i>modul de comportare</i>
al persoanei. Ar putea fi de presupus că legiuitorul constituţional a avut în
vedere în cel de-al patrulea termen folosit – propria imagine – o noţiune cu
rezonanţă omogenă, deci legată tot de comportarea persoanei şi nu de un obiect
material cum este o fotografie, imprimat, desen etc. <i>Propria imagine</i>
–rezultat al unui complex de comportări – ar completa în înţeles omogen,
celelalte noţiuni prevăzute în text, determinând totalitatea acelor atribute
ale persoanei care reprezintă, în acelaşi timp, valori supuse protecţiei
legale. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-size: 12.0pt;"><span style="font-size: large;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Desigur
că, în noţiunea largă de proprie imagine, în acest din urmă înţeles, ar intra
şi reproducerile grafice de orice fel ale persoanei – fotografii, filme etc. –
care ar putea, trucate fiind, să deformeze imaginea reală a persoanei. Aceste
imagini ale persoanei fizice s-ar integra şi ele în noţiunea constituţională de
<i>proprie imagine</i>, dar ar constitui doar un fragment limitat al acesteia,
o simplă componentă, supusă şi ea protecţiei legale ca şi întreaga imagine
personală reală, care constituie obiectul dreptului ocrotit de legea
fundamentală. </span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-92106165073595366472016-09-10T10:46:00.003+03:002016-09-10T10:46:34.608+03:00Criterii de delimitare a daunelor (Partea a II-a. Constatarea existenţei daunei)<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">Împărţirea
valorilor în valori materiale şi valori morale are drept corespunzător, în caz
de prejudiciere a acestor valori, împărţirea daunelor în daune materiale şi
daune morale. În valorile materiale se înscriu bunurile imobile sau mobile,
banii, creanţele, trupul uman cu toate organele sale, viaţa şi sănătatea, iar
în bunurile morale se integrează demnitatea, cinstea, adevărul, dreptatea,
bunătatea, caritatea, corectitudinea şi chiar dragostea. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">În mod
corespunzător, lezarea valorilor materiale va produce daune materiale, iar
lezarea valorilor morale va da naştere unor daune morale. Şi unele şi altele <i>trebuie
reparate</i>. Iar repararea civilă se face, în genere, prin acordarea de
despăgubiri băneşti. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">Când este
vorba însă de fixarea acestor despăgubiri se ridică problema echivalenţei
dintre aceste despăgubiri şi daunele pe care le sunt destinate să le repare,
echivalenţă pentru realizarea căreia este necesară evaluarea daunelor.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">Înainte de a
aborda problema evaluării daunelor este necesar să menţionăm că uneori o
aceeaşi faptă poate produce consecinţe dăunătoare atât în ordinea valorilor
materiale, cât şi a celor morale. Cumulul acesta al daunelor materiale cu
daunele morale produse de o aceeaşi activitate ilicită trebuie să atragă
acordarea de despăgubiri pentru ambele categorii de daune produse, căci
despăgubirea trebuie să reprezinte o reparare integrală a întregului prejudiciu
produs. Astfel, persoanei căreia, ca urmare a faptei nesăbuite a unui
conducător de vehicul, a trebuit să i se amputeze un braţ va trebui să i se
acorde despăgubiri băneşti pentru: </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">- <i style="mso-bidi-font-style: normal;">daune materiale</i> constând în cheltuielile
îngrijirilor medicale, diminuarea veniturilor ca urmare a scăderii capacităţii
de muncă, cheltuieli cu modificările vestimentare pe care le implică noua
structură a organismului şi orice cheltuieli de aceeaşi natură care pot decurge
din obligarea victimei de a-şi îndrepta paşii pe un nou destin;</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">- <i style="mso-bidi-font-style: normal;">daune materiale</i> rezultate din
modificarea structurii fizice a victimei, din pierderea unui organ esenţial
pentru coordonarea funcţiilor sale corporale, din suferinţele fizice – dureri,
eforturi, adaptări dificile – care i s-au produs şi se vor manifesta în
continuare în desfăşurarea vieţii acesteia;</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">- <i style="mso-bidi-font-style: normal;">daune morale</i> rezultând din suferinţele
psihice, determinate de situaţia de handicapat pe toată viaţa; această
inferioritate fiziologică determină conştiinţa unei incapacităţi în raport cu
persoanele normale, incapacitate percepută de cel în cauză ca o inferioritate
înjositoare şi, implicit, un izvor de permanente suferinţe sufleteşti.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">Constatarea <i style="mso-bidi-font-style: normal;">existenţei</i> acestor daune este prima
sarcină a instanţelor sesizate cu cererea de despăgubiri: odată constatată
existenţa daunelor, intervine a doua sarcină a acestor instanţe, şi anume <i style="mso-bidi-font-style: normal;">evaluarea lor</i>, pentru a se putea fixa
cuantumul despăgubirilor băneşti.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">Conexiunea
unor daune cu aspecte diferite – materiale sau morale – este frecventă în domeniul
urmărilor pe care le produc faptele infracţionale.</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-65144212661111024152016-09-08T11:10:00.003+03:002016-09-08T11:10:51.012+03:00Criterii de delimitare a daunelor (Partea I. Natura daunei)<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">Deosebirea
dintre daunele materiale şi cele morale este susceptibilă de o abordare mai
nuanţată. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;"><i>Daunele
materiale</i> reprezintă, credem, orice diminuare a integrităţii, funcţiunii şi
randamentului oricărei entităţi materiale, indiferent de caracterul său
patrimonial sau nepatrimonial. Desigur că atunci când cineva sparge un geam,
prin aceasta produce o pagubă materială, care se înscrie în ordinea valorilor
patrimoniale. Evaluarea în cifre băneşti a pagubei astfel produse nu constituie
o problemă, bunurile patrimoniale având, fiecare, un echivalent pecuniar
determinabil. Geamul spart poate fi evaluat cu uşurinţă, echivalentul său
pecuniar putând fi determinat în funcţie de dimensiunea, calităţile şi munca de
înlocuire, ale căror <i>preţuri obiective</i> sunt cunoscute şi intră în
rulajul vieţii economice. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">Atunci când
unei persoane i s-a amputat un braţ, a fost desfigurată sau i s-a cauzat o altă
suferinţă fizică, paguba produsă este, socotim, <i>tot materială</i>. Prin
faptul că s-a produs o suferinţă fizică, paguba nu a devenit morală. Căci ce
poate fi mai material decât un braţ pierdut, o funcţiune fiziologică alterată,
virginitatea pe care violul a înlăturat-o din entitatea fizică a unei tinere
femei. Acestea şi altele ca acestea sunt pagube materiale. Ele se înscriu în
componenţa realităţilor obiective şi concrete. Şi, vom adăuga, chiar şi
suprimarea vieţii unei persoane este tot o pagubă materială, căci ce poate fi
mai material decât un <i>om viu</i> şi ce pierdere din ordinea realităţilor
concrete şi preţioase poate fi mai materială decât pierderea vieţii unui om?
Iar valoarea vieţii umane se conturează ca prejudiciu material atât pentru cel
căruia i-a fost răpită, dar care nu mai poate exhiba pretenţii, cât şi pentru
societate, în care viaţa fiecărui om reprezintă o fracţiune constitutivă a
conglomeratului social, dar, mai ales, pentru cei alături de care viaţa
persoanei s-a desfăşurat, în cadrul familiei, cadrul în care ea a reprezentat o
entitate fizică, deci materială, cu aporturi şi funcţiuni înscrise în ordinea
valorilor materiale.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;"><i>Daunele
morale</i> îşi au sorgintea în altfel de suferinţe decât cele fizice, în altfel
de consecinţe decât cele obiectiv-materiale. Este vorba de suferinţele psihice
şi de consecinţele care se înscriu în raporturile dintre componenţii unei
societăţi. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">Suferinţele
psihice pe care le produce o insultă sau o calomnie reprezintă o realitate
indiscutabil dăunătoare în viaţa unei persoane. Pacea sufletească, o anumită
constantă a barometrului psihic caracterizează climatul moral sănătos de care
are dreptul să beneficieze fiecare persoană. Tulburarea acestui climat moral,
prin orice formă de agresiune psihică, creează o stare de nelinişte, de zbucium
interior, de zdruncinare a mersului calm şi paşnic al vieţii sufleteşti, deci o
daună. Această daună nu are dimensiuni materiale, ea constituie o <i>daună
morală</i>.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-size: large;">Dar
consecinţele unei asemenea agresiuni morale nu se limitează la suferinţele şi
zbuciumul sufletesc produs celui prejudiciat. Ele se realizează şi în reţeaua
de relaţii sociale ale persoanei respective, relaţii influenţate de imaginea
socială a acelei persoane. Există o circulaţie de păreri, observaţii,
caracterizări privind pe orice persoană, care toate împreună realizează o
imagine socială a persoanei respective. Această imagine are un deosebit aport
în configurarea realităţilor pe care persoana le stabileşte şi le întreţine –
în mod necesar – cu alte persoane, relaţii<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>care, şi ele, fac parte din patrimoniul moral al persoanei. Ştirbirea,
prin răspândirea unor afirmaţii denigratoare a acestui patrimoniu moral
reprezintă un prejudiciu care se înscrie în <i>ordinea morală</i> a
realităţilor umane. Este deci vorba de o <i>daună morală.</i> </span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-35192573520695117492016-09-07T20:12:00.000+03:002016-09-07T20:12:03.356+03:00LIMITELE EXERCITĂRII LIBERTĂŢII DE EXPRIMARE PRIN PRESĂ<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Potrivit art.10 paragraful 2 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale încorporată dreptului
intern (conform art.11 alin.2 din Constituţia României), fiind ratificată de
România prin Legea nr.30/1994, exerciţiul libertăţii de exprimare ce comportă
îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supus unor formalităţi, condiţii,
restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, dacă constituie măsuri necesare,
într-o societate democratică, pentru protecţia moralei, reputaţiei sau
drepturilor altuia.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">În aplicarea acestui text, jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului afirmă că aria limitării (restricţiilor) adusă de
un stat libertăţii de exprimare este determinată de îndeplinirea a trei
condiţii cumulative: a) să fie prevăzută de lege; b) să urmărească cel puţin
unul dintre scopurile legitime prevăzute de textul Convenţiei; c) să fie
necesare, într-o societate democratică, pentru atingerea acelui scop. Sintagma
„prevăzută de lege” circumscrie, în concepţia jurisprudenţei Curţii Europene,
existenţa în dreptul intern a unei dispoziţii normative restrictive, conformă
Convenţiei. Legitimitatea scopului unei asemenea dispoziţii este apreciată prin
prisma ideii de protecţie „a moralei, reputaţiei sau drepturilor altuia”, ca
valori enumerate limitativ în paragraful 2 al art.10. În sfârşit, sub raportul
necesităţii, restricţia adusă libertăţii de exprimare trebuie să răspundă unei
„nevoi sociale imperioase”, utile „bunei funcţionări a unei societăţi
democratice”. Aprecierea în concret a necesităţii se realizează „de la caz la
caz, luându-se în considerare toate circumstanţele cauzei”.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Practica judecătorească, inclusiv jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, este constantă în sensul că limitele
criticii acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi în
privinţa politicienilor şi demnitarilor decât în cazul cetăţenilor obişnuiţi.
Spre deosebire de cei din urmă, politicienii trebuie să accepte în mod inevitabil
şi conştient verificarea strictă a fiecărei fapte, gest sau atitudine atât din
partea jurnaliştilor, cât şi din partea marelui public.</span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-86424578832698729282016-08-29T16:54:00.001+03:002016-08-29T16:54:13.167+03:00Cui revine răspunderea civilă pentru calomnie prin presă<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">
</span></div>
<div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">În
general, răspunderea civilă revine persoanei prin fapta căreia s-a cauzat
paguba. Dar dreptul civil cunoaşte şi instituţia răspunderii civile alăturate
şi subsidiare, derivată din anumite raporturi ce se leagă între autorul faptei
dăunătoare şi un terţ care, deşi lipsit de orice participare materială la
săvârşirea faptei, este ţinut totuşi să răspundă pentru daunele produse,
alături de persoana care le-a produs. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">Dintre aceste raporturi, determinante în stabilirea
răspunderii solidare şi subsidiare, ne vom opri numai la raporturile derivate
din calitatea de prepus a celui ce a săvârşit fapta. Raporturile acestea dintre
<i>comitent</i> şi <i>prepus</i> implică o răspundere solidară, dar subsidiară,
a comitentului pentru fapta prepusului, răspundere derivată dintr-o prezumată
culpă <i style="mso-bidi-font-style: normal;">in vigilando</i> sau <i style="mso-bidi-font-style: normal;">in eligendo</i>. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">În ce priveşte problema cine anume este comitentul
căruia îi revine răspunderea civilă alături de autorul calomniei prin presă,
rezolvarea ei ne este oferită în mod amănunţit de art.30 alin.8 din Constituţia
României.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">Iată cuprinsul acestui text: „<i>Răspunderea civilă
pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine
editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării
artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau
de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege</i><span style="mso-bidi-font-style: italic;">”.<i> </i></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">În materie de calomnie prin presă, autor este desigur
cel căruia îi aparţin afirmaţiile considerate calomnioase. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">Acesta poate fi unul dintre ziariştii ce fac parte din
personalul angajat al ziarului sau un colaborator extern, tot ziarist, care
fără să facă parte din personalul ziarului, publică fie cu regularitate, fie
doar din când în când producţii proprii – articole, reportaje, cronici etc. –
în ziarul respectiv. Într-o asemenea situaţie raportul de la comitent la prepus
este clar, neîndoielnic, şi răspunderea comitentului va funcţiona. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">Mai delicată este situaţia în care un extraneu
organului respectiv de mass-media dă glas unor afirmaţii calomnioase, pe care
proprietarul, editorul, organizatorul, nu o putea nici prevedea, nici
împiedica. Astfel, dacă într-o emisiune de televiziune transmisă direct, fără
pregătire prealabilă, se cer păreri ale unor oameni politici sau ale unor
specialişti în materie ce constituie obiectul emisiunii şi dacă în exprimarea
acestor păreri unul dintre participanţi emite afirmaţii cu caracter calomnios
la adresa unei persoane, ceea ce îi atrage răspunderea civilă şi obligarea la
daune morale, este îndoielnic dacă la aceste despăgubiri va putea fi obligat
solidar şi proprietarul sau directorul postului de televiziune respectiv. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">Emisiunile „în direct” la radio şi televiziune poartă
în ele riscul ca participanţii să se lase purtaţi de sentimente şi resentimente
cărora să le dea glas, fără un control cumpănit. În acest fel se pot depăşi
graniţele licitului în exprimare, depăşire care însă din punct de vedere
delictual civil nu le poate fi imputată decât celor ce au făcut afirmaţiile,
neexistând în asemenea caz un comitent căruia să-i revină o răspundere civilă
subsidiară.</span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-82832571573304745802016-08-28T11:03:00.000+03:002016-08-28T11:03:12.472+03:00Dreptul la informaţie
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: 14pt; mso-bidi-font-size: 12.0pt;">Gazetarii au, în cadrul
profesiunii lor, <i>îndatorirea</i> de a-i informa pe cititori cu privire la
toate împrejurările care prezintă interes pentru opinia publică. Articolul 31
alin.4 din Constituţie prevede: „Mijloacele de informare în masă, publice şi
private, sunt <i>obligate</i> să asigure informarea corectă<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>a opiniei publice”. Titlul <i>marginal </i>sub
care figurează acest text este „Dreptul la informaţie”.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: 14pt; mso-bidi-font-size: 12.0pt;">Acest drept la informaţie
face parte din drepturile fundamentale ale persoanelor prevăzute în
Constituţie. Lui îi corespunde <i>obligaţia</i>, edictată <i>expres</i> în
sarcina mijloacelor de informare în masă, de <i>a informa</i> opinia publică.
Textul adaugă că informarea trebuie să fie <i>corectă.</i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: 14pt; mso-bidi-font-size: 12.0pt;">S-ar putea considera că <i>obligaţia</i>
de a informa opinia publică se referă la tot ce se întâmplă în mediul social,
la toate împrejurările şi situaţiile care au loc în acest mediu. Ar constitui
obiect de informaţie toate succesele şi faptele lăudabile, dar şi acţiunile
infamante, corupte şi imorale.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: 14pt; mso-bidi-font-size: 12.0pt;">Demascarea faptelor incorecte,
săvârşite de oricine, dar mai ales de cei ce ocupă poziţii preponderente în
viaţa socială şi în organele statului ar fi de natură să contribuie la formarea
şi păstrarea unui climat moral în viaţa societăţii. În felul acesta s-ar trage
un semnal de alarmă care ar putea pune capăt unei practici incorecte şi ar
putea împiedica pe alţi amatori de asemenea practici să realizeze planurile lor
nocive. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: 14pt; mso-bidi-font-size: 12.0pt;">Se ridică problema dacă
asemenea informaţii, atunci când cuprind referiri la fapte incorecte, ar putea
intra în categoria calomniei, din moment ce se poate considera că ele se
înscriu în obligaţiile profesionale ale gazetarilor şi îndeplinesc rolul social
de a aduce la cunoştinţa opiniei publice fapte de natură a influenţa negativ
nivelul moral al societăţii. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: 14pt; mso-bidi-font-size: 12.0pt;">S-ar putea răspunde că,
atâta vreme cât activitatea gazetarului se înscrie în <i>limitele</i>
îndeplinirii obligaţiei sale profesionale <i>de a informa</i> opinia publică,
el nu poate fi învinuit pentru conţinutul reportajelor, articolelor sau
comentariilor pe care le publică, indiferent de împrejurarea că în acest
conţinut se găsesc şi afirmaţii defavorabile, privind aspectele negative în
comportamentul anumitor persoane. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: 14pt; mso-bidi-font-size: 12.0pt;">Trebuie însă ţinut seama de
faptul că, în textul constituţional menţionat mai sus, este prevăzută o
condiţie <i>esenţială</i> pe care informarea se impune să o îndeplinească: <i>să
fie corectă.</i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: 14pt; mso-bidi-font-size: 12.0pt;">Atunci când cei ce activează
în mass-media introduc în gazetă sau în emisiunea audio-vizuală materiale care
depăşesc limitele informării <i>corecte</i>, afirmaţiile denigratoare capătă
vocaţia de a expune persoanele vizate unui oprobriu public nemeritat. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: 14pt; mso-bidi-font-size: 12.0pt;">În prezent, problema
condiţiilor în care se poate considera că limitele <i>informării corecte</i> au
fost depăşite nu-şi găseşte rezolvarea într-o reglementare specială privind
activitatea de presă. În lipsa unui cod deontologic, serios, minuţios şi
exigent, în care să se oglindească toate formele de manifestare ziaristică –
între care şi semnificaţia expresiei constituţionale „informare corectă” –
rămâne în sarcina organelor judiciare să stabilească dacă limitele informării
corecte au fost sau nu depăşite. </span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-92101265250586689572016-08-25T18:39:00.004+03:002016-08-25T18:39:35.258+03:00O ordonanţă bizară<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: large;">
</span><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="background-color: #f3f3f3; font-size: large;">Discurs parlamentar</span></span></i></b></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: center; text-indent: 0.5in;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-size: large;"> </span></o:p></span></i></b></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">„Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 27/1998 privind suportarea din bugetul de stat a sumei
datorate de Curtea Supremă de Justiţie, ca despăgubire Băncii Române de Comerţ
Exterior se întemeiază pe principiul: „Tot şmecherul de fraier moare”. Păi cum
să nu ştie juriştii români că o expropriere, cu o trecere în patrimoniul
statului, se face numai printr-o hotărâre judecătorească? Să nu ştie
judecătorii Curţii Supreme de Justiţie că nu mai au competenţa să hotărască
trecerea în patrimoniul statului în situaţiile de expropriere, în cazurile de
utilitate publică? Chiar să nu ştie lucrul acesta? Asta mă surprinde peste
măsură.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Să nu ştie juriştii
noştri că o hotărâre care nu este publicată în Monitorul Oficial al României nu
există juridic? Aceste hotărâri, pe care le prezintă aici în facsimil, nu
există pentru mine ca jurist. Dacă-şi imaginează cineva că se şade acolo, la
masa rotundă, şi un imobil se trece în patrimoniul statului. Aşa, între două
cafele, stă domnul prim-ministru şi mai trece un imobil în patrimoniul
statului, mai scoate unul.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Domnilor, sunt nişte
legi publicate după alea, ceauşiste, dinainte. Nici astea nu sunt bune, după
1989? Păi, noi vorbim acum de legi de după anul 1989, care obligă la nişte
demersuri constituţionale, cum se poate face trecerea unui imobil în
proprietatea publică. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Şi acum, mă obligaţi
să spun mai mult. Pe strada Batiştei, faţă-n faţă cu Asociaţia „21 Decembrie”,
stătea fosta Securitate a statului. Şedea într-un colţ cu fosta Securitate, că
Securitatea Statului avea atât imobilul de la nr. 25 cât şi ăla, mai la deal
puţin, la nr. 29. La numărul 25, fosta bancă „Cristovelloni”– fosta
„Marmorosch”, care a fost trecută în 1948 în patrimoniul statului, era sediul
serviciul de securitate al statului pentru instruirea cadrelor. Dincolo, la
numărul 29, imobilul a fost preluat de S.I.E. şi este Serviciul Cifru, care
funcţionează şi acum. Deci, nu duceţi grija S.I.E., are unde sta. Stă la nr.
29, cu ostaşi înarmaţi până-n dinţi, cu tot ce vreţi. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Dumneavoastră cred că
vă faceţi o singură grijă. Aici, cineva – se pare că „întreprinderea de
construcţii şi amenajare” care se numeşte BANCOREX este sărăntoaca, care a
golit bugetul – face construcţii în Bucureşti. Mă gândeam să apelez să-mi facă
şi mie garajul, că văd că se pricepe. Uitaţi-vă dumneavoastră ce aveţi în mână
acolo. Nu arată a sediu unde s-a făcut aşa-zisa construcţie, undeva, în
Băneasa, pe dreapta. Această construcţie a fost ridicată pentru S.I.E. Nu are
decât să plătească S.I.E. dacă BANCOREX... Raporturile nu se leagă. Ce legătură
are cu imobilul din Batiştei, care este învârtit pe la nasul Curţii Supreme de
Justiţie şi este ameninţat că, dacă nu votăm noi, nu-l dă Curţii Supreme de
Justiţie. Şmecherii din astea, mărunte!</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Domnilor, două
chestiuni. Această hotărâre dacă am vota-o, poate fi lesne atacată pentru
neconstituţionalitate, din două motive. Unu, este fondată pe nişte hotărâri de
guvern nepublicate, deci inexistente. Doi, nu s-a urmat procedura cerută de
lege pentru expropriere pentru cauză de utilitate publică. Nu avem hotărârea
instanţei judecătoreşti. Eu am avut onoarea să vă citesc cam ce procedură
complicată este în acest caz.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Pentru ce luăm noi
banii din bugetul statului? Eu aş propune ca banii aceştia, dacă tot avem aşa disponibilităţi,
să dăm 6.000 de miliarde la Observatorul astronomic că ne vin acum vizitatori,
mai dăm şi pe la bătrânii ăia, li se compensează medicamentele. Nu sunt pentru
clădirea S.I.E. la ora actuală. Şi nu trebuie pusă Curtea Supremă de Justiţie
să plătească datoriile S.I.E. Nu aşa se trec imobilele în patrimoniul statului.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Pe mine m-a surprins
aici – de aia sunt puţin revoltat – când se afirmă că a fost publicată în
Monitorul Oficial. Ce a fost publicat în Monitorul Oficial? De ce nu v-a ataşat
dumneavoastră, domnilor senatori, un Monitor Oficial, să vedem şi noi publicată
una dintre aberaţiile astea legislative. Nu există nici o publicare în
Monitorul Oficial, fiindcă nu-mi permiteam să vin în faţa dumneavoastră să vă
spun poveşti de genul ăsta. Astea sunt făcute undeva, prin umbra cabinetelor,
fel de fel de aranjamente.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Din bugetul statului
român nu trebuie să iasă suma de 200 miliarde lei şi nu cu această destinaţie,
în nici un caz. Imobilul din Batiştei nu are nici o legătură. El i se cuvine
Curţii Supreme de Justiţie. Acum că întreprinderea BANCOREX l-a reparat, este
bine, să i se plătească BANCOREX-ului costurile reparaţiilor şi atât. Dacă vrea
să plătească ceva statul român, nu are decât să plătească clădirea S.I.E. din
Băneasa, pe dreapta. Adresa nu o găsiţi aici. Nu trebuie amestecate cele două
probleme.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Deci, din cauza
acestor inginerii de gravă neconstituţionalitate în care se persistă, eu deja
am intrat la bănuieli. Nu ştiu ce să mai cred. Cu atâta nonşalanţă, atât de
senini, scoatem bani din bugetul statului, şi apoi, toţi cu inima cât un
purice, votăm bugetul, uşurându-l cu 200 de miliarde lei, ca şi cum ar fi un
flecuşteţ. Eu nu cred că puteţi face dumneavoastră aşa ceva.”</span></span></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: right; text-indent: 0.5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">(Monitorul Oficial nr. 38 din 26 martie 1999, Partea a
II-a, Dezbateri parlamentare, Senatul, Sesiunea I Ordinară)<o:p></o:p></span></span></i></div>
<span style="font-size: large;">
</span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-73230902233245685492016-08-24T20:17:00.003+03:002016-08-24T20:17:52.206+03:00Legea privind circulaţia juridică a terenurilor<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: large;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="background-color: #f3f3f3;">Discurs
parlamentar<o:p></o:p></span></span></i></b></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";"><span style="font-size: large;">„Legea privind
circulaţia juridică a terenurilor se vrea un pas înainte în depăşirea disputei
cu privire la capacitatea juridică a investitorilor străini de a dobândi
terenuri în România. Numai că ea nu face necesara distincţie între societatea
comercială cu capital parţial străin şi cea cu capital integral străin şi nici
între terenuri industriale construibile şi cele agricole şi forestiere.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";"></span><span style="mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";"><span style="font-size: large;">Iată de ce, în
perspectiva punerii de acord a acestor omisiuni cu prevederile constituţionale,
permiteţi-mi, rogu-vă, să fac următoarele precizări.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";"></span><span style="mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";"><span style="font-size: large;">Interdicţia de a
cumpăra este stabilită de lege în consideraţia persoanei, a calităţii de
cetăţean român şi nicidecum în consideraţia domiciliului persoanei fizice ori a
sediului persoanei juridice.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;"><span style="mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";">Iată de ce art. 3
alineatul 1 al legii nu face decât să reproducă întocmai principiul
constituţional conform căruia citez: „cetăţenii străini şi apatrizii nu pot
dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”. Străinii şi apatrizii, în
schimb, pot dobândi dreptul de proprietate asupra construcţiilor de orice fel
prin acte între vii sau prin moştenire, dar şi în acest caz se poate recunoaşte
numai un drept de superficie asupra imobilului, ceea ce implică dreptul de
proprietate asupra </span><span>construcţiei şi de
dreptul de folosinţă, de concesiune asupra terenului.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">Prin urmare, posibilitatea dobândirii dreptului
proprietăţii asupra terenului este un atribut exclusiv al calităţii de cetăţean
român. Tocmai de aceea, în alineatul 2 al acestui art. 3 din prezenta lege se
precizează că, citez, „Persoanele fizice care au cetăţenie română şi domiciliul
în străinătate pot dobândi în România prin acte juridice între vii şi prin
moştenire terenuri de orice fel”. Deci, repet, calitatea de cetăţean român, şi
nu domiciliul persoanei fizice ori, după caz, sediul persoanei juridice conferă
dreptul de a dobândi terenuri pe teritoriul României. Astfel, dacă o persoană
care nu are această calitate cumpără un teren, contractul este lovit de
nulitate absolută şi această nulitate nu ar putea fi acoperită nici măcar prin
revânzarea terenului către un cetăţean român. </span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;"><span>Există însă şi un alt punct de vedere, şi anume că
această incapacitate specială, </span><span style="mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";">prevăzută în privinţa străinilor, vizează doar pe investitorii
străini care sunt, citez: „persoane fizice sau persoane juridice cu domiciliul
ori, după caz, cu sediul în străinătate, care afectează investiţii în România”.
<i>Per a contrario</i>, deduc adepţii acestei teze, societăţile comerciale cu
capital străin, indiferent că este integral sau parţial, fiind considerate
persoane juridice române, au capacitatea juridică de a dobândi terenuri în
România.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";"><span style="font-size: large;">Sună frumos, dar
lucrurile nu stau chiar aşa de simplu. </span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">Pentru că: 1. Mai întâi, naţionalitatea unei persoane
juridice, inclusiv a societăţilor comerciale, este unică. Acelaşi subiect
colectiv de drepturi nu poate fi concomitent şi român şi neromân.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">Prin prisma dreptului internaţional privat, deci pe
planul conflictelor de legi, naţionalitatea nu conferă decât parţial efectele
corespunzătoare din punctul de vedere al folosinţei anumitor drepturi. Cu alte
cuvinte, persoana juridică, societate comercială cu participare străină rămâne
titulară a unei singure naţionalităţi, dar, atenţie, ea este supusă unor restricţii
pe planul folosinţei drepturilor civile, cum este şi interdicţia de a se
cumpăra terenuri în România.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">Apoi, ce rost are să ne legăm de tot felul de critici
juridice cu privire la conceptul de naţionalitate, când în materie de
investiţii străine avem o lege, domnilor, încă în vigoare, Legea nr. 35 din
1991, care defineşte cât se poate de clar investiţia străină, înţelegând prin
aceasta, citez: „Dobândirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile
sau imobile, a altor drepturi reale, cu excepţia dreptului de proprietatea
asupra terenurilor”. Repet, Legea investiţiilor străine, inclusiv textul citat,
este în vigoare şi nimic nu are de-a face cu amendamentul domnului Cataramă.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;"><span>În articolul nou introdus, art. 30</span><span class="A7"><sup><span>1</span></sup></span><span>, ţin să vă reamintesc, cum spuneam şi la vremea
potrivită, de fapt nu este vorba de nici o vânzare în sensul legii civile, ci,
pur şi simplu, de sfânta concesiune. Motiv pentru care, eu unul nici nu m-am
obosit să reclam acest „mutant” legislativ la Curtea Constituţională, ceea ce
nu înseamnă că nu deplâng incredibila tehnică de a face din două texte bune
unul prost. Un elementar bun-simţ juridic te obligă să recunoşti, chiar
nespecialist fiind, că un investitor străin nu poate dobândi, pe cale
indirectă, prin constituirea unei societăţi cu sediul în ţară, ceea ce nu poate
dobândi, în mod direct, printr-un contract translativ de proprietate de drept
comun.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">Şi acuma, ca să fac plăcere, nu?, să repet o tâmpenie
pe care o zice un anumit domn de aici şi să las limbajul juridic de o parte şi
să vorbesc mai pe româneşte, poate pricepe. Să presupunem că un cetăţean străin
vrea să-şi deschidă un „business” în România şi pe lângă aceasta, are nevoie,
zice el, şi de nişte niscai hectare de pământ. Ca investitor străin, conform
Constituţiei române, neavând cetăţenie română, el nu are voie să cumpere
pământ. Dar, cum nimic nu-l împiedică pe străinul respectiv să-şi înregistreze
societatea în România, străinul poate dobândi, bine mersi, pământul în calitate
de, vezi Doamne, investitor. Că o fi investitor român, că o fi autohton, ce mai
contează? Ba contează, aş zice eu, şi încă cum, că poate să înfiinţeze străinul
nostru şi o sută de societăţi, în ghilimele „considerate persoane juridice
române”, că el tot cetăţean străin rămâne. Un elementar bun-simţ juridic îţi
indică faptul că societatea comercială capătă statut de persoană juridică
română, şi nu cetăţeanul străin care a înfiinţat această societate.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span><span style="font-size: large;">2. În al doilea rând, se vorbeşte generic despre
capacitatea juridică a societăţilor comerciale cu participare străină de a
dobândi terenuri în România fără a se face necesara distincţie între cele cu
capital parţial străin şi cele cu capital integral străin. În ceea ce priveşte
pe cele din urmă, societăţi comerciale cu capital integral străin, însăşi instanţa
supremă, Curtea Supremă de Justiţie, a decis că, citez: „Deşi considerată
persoană juridică română, nu poate dobândi în România terenuri, deoarece ea îşi
păstrează statutul de investitor străin” – Curtea Supremă de Justiţie, decizia
nr. 831/25 martie 1994. În ceea ce priveşte societăţile comerciale având
capital parţial străin, sigur că pot dobândi în România terenuri, dar în nici
un caz fiindcă ele sunt considerate „persoane juridice române”. Motivul pentru
care au acest drept, unicul motiv de necontestat, este prezenţa în societate şi
a investitorului român, mai exact, a aportului asociatului român.</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span></span><span><span style="font-size: large;">Textul art. 31 din Legea nr. 35 cred că face inutilă
orice altă demonstraţie. Citez: „În situaţiile în care investiţiile străine în
România se realizează sub forma unor societăţi comerciale în asociere cu
persoane fizice sau juridice române, asociaţii români pot constitui, cu titlu
de aport la capitalul social, dreptul de proprietate sau alte drepturi reale
asupra terenurilor”. Altfel, în lipsa unei atare prevederi, este clar că
investitorul străin nu ar avea nevoie de aportul investitorului român în
alcătuirea societăţilor mixte, pentru că el şi-ar putea cumpăra şi terenul
care, până acum, a rămas singura monedă forte a românului.<o:p></o:p></span></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div align="right" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: right; text-indent: 0.5in;">
<i><span style="mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";"><span style="font-family: Calibri;"><span style="font-size: large;">(Monitorul Oficial nr. 207 din 28
octombrie 1997, Partea a II-a, Dezbateri parlamentare, Senatul, Sesiunea a II-a
Ordinară)<o:p></o:p></span></span></span></i></div>
<span style="font-size: large;">
</span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-23814974031333040322016-08-19T10:05:00.002+03:002016-08-19T10:05:18.652+03:00Sute de miliarde intrate în conturile Bancorex<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: large;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="background-color: #f3f3f3;">Discurs parlamentar</span></span></i></b><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p> </o:p></span></b></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„După
cum bine se ştie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1998 privind
preluarea la datoria publică internă a sumei datorate de către Curtea Supremă
de Justiţie, cu titlu de despăgubire, Bancorex-ului, pentru exproprierea
imobilului situat în municipiul Bucureşti, str. Batiştei nr. 25, sectorul 2, a
lăsat cu gura căscată întreaga opinie publică românească.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">În primul rând, pentru că toată lumea ştie
că acolo este clădirea S.I.E., şi nu proprietatea Bancorex-ului.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">În al doilea rând, nimeni nu a înţeles de
ce trebuie să suporte contribuabilul român o sumă exorbitantă; de pildă,
162.292.000.000 lei, deci sute de miliarde care să intre în conturile unei
bănci. Credeam că am demonstrat atunci, cât se poate de clar, că ingenioasele
chichiţe, aduse în sprijinul celei de-a doua exproprieri a respectivului
imobil, nu sunt decât nişte neputincioase balonaşe de săpun care se sparg în
faţa legii. Am mai spus atunci şi am pus câteva întrebări, pentru că nu se ştie
cum a ajuns respectivul imobil, aşa mai pe „şest”, din proprietate publică a
statului român, în proprietatea privată a Bancorex-ului. N-am primit,
bineînţeles, nici un răspuns. Atât doar; în curtea clădirii cu pricina a apărut
peste noapte o tablă înfiptă într-un par, e drept, frumos colorată, prin care
se anunţă contribuabilului român că acolo este proprietatea Bancorex. Numai că,
deunăzi, Comisia juridică de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a
Senatului României, sub semnătura preşedintelui său, înainta secretarului
general un raport privind atât de controversata ordonanţă de urgenţă.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">După ce mas-media şi numeroase
personalităţi politice au semnalat inexistenţa vreunui temei legal pentru
perfectarea acestei veritabile tranzacţii financiare, vine acum acest raport,
mai eficient decât Ariel, decât Dosia, Rex, Bona Lux şi toţi detergenţii la un
loc. Iată, citim din clasicii Senatului. Ce reţin... Comisia juridică: „Banca
Română de Comerţ Exterior S.A. a dobândit imobilul situat în str. Batiştei nr.
25, sectorul 2, la data de 18 februarie 1998, prin realizarea unui schimb de
proprietăţi cu statul român, schimb aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
133/1996, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 92/1998,
nepublicate, fiind vorba de hotărâri cu caracter militar, potrivit art. 108
alin. (4) din Constituţie.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">După ce Banca Română de Comerţ Exterior a
devenit proprietar, prin Hotărârea Guvernului nr. 457 din 7 august 1998 privind
declararea utilităţii publice pentru lucrarea de interes naţional, „imobil
situat în Bucureşti, str. Batiştei nr. 25, sector 2”, a fost stabilit
expropriator statul român, prin Curtea Supremă de Justiţie.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Puteţi să recitiţi dumneavoastră de câte
ori vreţi acest material, nu veţi înţelege nimic, nici eu n-am înţeles, pentru
că, pur şi simplu – şi-mi pare rău că trebuie să spun acest lucru – toate
falsele argumente nu sunt decât nişte aberaţii legislative, care calcă în
picioare cele mai elementare principii de drept. O justificare făcută, în graba
mare, de-a dreptul jalnică, a unui troc, mai mult decât discutabil.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Dar să începem cu începutul. Hotărârile de
Guvern care au asigurat spatele nu ar fi fost publicate, să zicem,
culmea-culmilor, pentru că prevederi constituţionale imperative se opun. Să
vedem ce spune invocatul art. 108 alin. (4) din Constituţia României:
„Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru,
se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se
publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa
hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică
numai instituţiilor interesate”.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Ce mare caracter militar au aceste
hotărâri, stimaţi colegi?</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Ce avem în str. Batiştei nr. 25? Vreun
bunker ultrasecret, abandonat de ultimii locatari - fost sediu al Securităţii
şi ulterior al S.I.E.?</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Eu zic să fim serioşi. Simplul fapt că
„s-a aprobat” şi, vă rog să urmăriţi, „s-a aprobat construirea de către
Bancorex pe terenul proprietate publică a statului, aflat în administrarea
M.Ap.N. - S.I.E. a unui nou sediu al S.I.E., deci Bancorex-ul, banca asta
firavă este şi constructor. Constructor pentru S.I.E., după ce-a construit
pentru S.I.E. un imobil şi birouri pe terenuri din Băneasa, în condiţiile
prevăzute de Protocolul dintre M.Ap.N. - S.I.E. şi Banca Română de Comerţ
Exterior.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Trebuie să ştiţi că toate aceste
protocoale nu conferă caracter militar, în sensul prevederilor constituţionale,
iar hotărârile Guvernului prin care se transferă dreptul de administrare –
atenţie; dreptul de administrare, şi nu proprietatea asupra clădirii – trebuie
publicate în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea, am zis, spune
Constituţia, atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">S-a promis Plenului Senatului că aceste
hotărâri vor fi prezentate. Împreună cu dumneavoastră le aştept cu toată
nerăbdarea”.</span></span></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: right; text-indent: 0.5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">(Monitorul
Oficial nr. 35 din 23 martie 1999, Partea a II-a, Dezbateri parlamentare,
Senatul, Sesiunea I Ordinară)</span></span></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-69586282003849057642016-08-18T10:09:00.001+03:002016-08-18T10:09:15.017+03:00A doua expropriere a imobilului din Bucureşti, str. Batiştei nr. 25<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: right; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-size: large;"><span style="background-color: #f3f3f3;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;">Discurs parlamentar</span></i></b></span><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></i></b></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">„Între timp, a
intervenit un raport al Comisiei juridice şi am să cer nişte explicaţii cu
privire la istoricul imobilului din str. Batiştei.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Spre surprinderea
mea, citesc în acest raport că prin două hotărâri ale Guvernului României,
Banca Română de Comerţ Exterior a dobândit imobilul din str. Batiştei nr. 25,
hotărârile Guvernului României nefiind publicate, dat fiind caracterul militar.
Este adevărat că acolo a „stat” S.I.E. şi a „stat” Securitatea Română, dar eu
nu ştiu de când vânzarea-cumpărarea unei proprietăţi are vreo legătură cu
capacitatea de apărare a statului român.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Deci, înainte de a
purcede la orice fel de discuţie – dacă vreţi vă fac şi un scurt istoric al
evoluţiei acestui caz – cred că ar fi bine ca Senatul României să aibă în faţă
aceste două hotărâri ale Guvernului prin care se face trecerea din proprietatea
statului în proprietatea publică a statului. Eu spun că aceste hotărâri nu
există, aceste hotărâri nu pot să existe, fiindcă statul român nu poate să
vândă un teritoriu domeniu public al statului către el însuşi şi tot statul
român să-şi autoexproprieze imobilul proprietate publică.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Eu asta nu am mai
văzut.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Eu cred că cele două
hotărâri nu există, şi nu este suficient să afirmăm că nu putem să le vedem,
pentru că au caracter militar. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Adică, noi trimitem
trupe în Bosnia, cerem aprobarea... Nu este nici o problemă… Dar iată cum
vândurăm imobilul de la Băneasa, dădurăm în caracterul militar.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Nu, nu, nu. Este un
schimb de proprietăţi cu Băneasa, când citiţi acest raport, citiţi-l în parte
inversă, că este făcut foarte abil, inteligent – este gramatical, dar atât,
gramatical. Juridic, nu mi se pare.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Domnule preşedinte,
îmi permiteţi un scurt istoric, ca să vedeţi de ce… Imobilul din strada
Batiştei a fost proprietate privată, sediul unei bănci, nu contează
proprietarul. În 1948, acest imobil, printr-un decret – l-am arătat la vremea
potrivită – a fost trecut în patrimoniul statului. De atunci el a constituit
proprietatea publică a statului.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">După 1948, statul a
dat acest imobil în administrarea operativă directă a Securităţii statului,
până în 1989. După 1989 l-a dat în folosinţă S.I.E. Avea statul român dreptul
să facă acest lucru – să-l dea în folosinţa S.I.E.?</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Acum, în mod normal,
mi se părea firesc să-l dea şi în folosinţa şi în administrarea, dacă vreţi,
Curţii Supreme de Justiţie. Era normal, pentru că este proprietatea statului.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Dar să începem cu
citirea punctului 2, care spune: Banca Română de Comerţ a cerut statului român
un teren să-şi facă la Băneasa o proprietate. A obţinut aprobarea, i s-a dat
terenul – nu rezultă ce proprietate a făcut. Dar înainte de a face proprietatea
asta, a făcut un schimb cu S.I.E. care, la rândul lui, a făcut un schimb cu
BANCOREX-ul.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Păi cum? Ce schimburi
sunt acestea între proprietăţi? Deci să facem schimb cu un imobil care nu s-a
construit, domnilor? Nu s-a construit. Acela de la Băneasa. Şi ajunge
proprietar, până la urmă, Banca Română de Comerţ Exterior, care Bancă Română de
Comerţ Exterior are o înţelegere cu S.I.E. şi fac un schimb de proprietăţi. Ce
schimb de proprietăţi? Nu rezultă. Cu ce a schimbat? A schimbat cu ceva ce
trebuie să se construiască.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Ei şi... cine credeţi
că plăteşte construcţia asta care trebuie să se construiască? Statul român.
Adică statul român plăteşte... şi după ce o plăteşte... Eu nu am actul prin
care BANCOREX-ul a cumpărat acest imobil. Eu vreau să văd actul de proprietate,
ăsta secret, din care să rezulte ce sumă a dat BANCOREX-ul să cumpere imobilul
respectiv. După ce voi şti suma respectivă, o să explic că nu putea să cumpere
din proprietatea publică statului. Nu am hotărârea de guvern prin care un
imobil este trecut din proprietatea publică în proprietatea statului. Nu o am
nici pe asta. Adică nu am elementele – şi nici dumneavoastră cred că nu le
aveţi – pentru a putea da o soluţie, să se scoată din bugetul statului român
suma de nu ştiu câte miliarde pentru a fi dată BANCOREX-ului. Păi de ce să fie
dată BANCOREX-ului? Să scoată statul român câteva zeci de milioane să plătească
reparaţiile care le execută AEDIFICIA, pentru noul sediu al Curţii Supreme de
Justiţie. Şi... E-n regulă. De ce să plătească BANCOREX-ului sumele acestea de
bani? Adică, nu cumva vi se pare că BANCOREX-ul ar fi cel care ar trebui să
plătească statului român?</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Eu vă propun să vedem
şi noi cele două hotărâri, să vedem actul prin care BANCOREX cumpără acest
imobil proprietate publică cu aşa-zis „caracter militar” şi să vedem dacă în
Băneasa s-a construit vreun imobil vreodată. Să vedem ce s-a schimbat. După
aceea, eu zic că putem să ne pronunţăm. Până una alta, eu zic că este bine ca
sediul acesta să fie atribuit Curţii Supreme de Justiţie de către statul român,
iar Guvernul României este bine să scoată din cont numai suma pentru
reparaţiile care i se aduc imobilului din Batiştei.”<o:p></o:p></span></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 31.7pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;"><em><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(Monitorul Oficial nr. 30 din 16 septembrie
1998, Partea a II-a, Dezbateri parlamentare, Senatul, Sesiunea I Ordinară)<o:p></o:p></em></span></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-5412965788482927702016-08-17T16:56:00.003+03:002016-08-17T16:56:53.414+03:00Cu ce îl ajută pe cetăţean schimbarea Constituţiei?<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">
</span></div>
<div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;">Subliniez de la bun început că nu
sunt nici pe departe un oponent al revizuirii Constituţiei. Dar, ca jurist, mi
se pare normal, logic şi de bun-simţ ca o schimbare atât de importantă cum este
cea a Constituţiei într-o democraţie reală să se facă în ideea rezolvării unor
probleme majore – a căror revizuire ar reprezenta, cu adevărat, o îmbunătăţire
a legii noastre fundamentale -, ci nu doar de dragul de a bate toba
preelectrorală, că aşa dă bine pe la talk-show-uri. </span></div>
<div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;">Pentru schimbarea Constituţiei ar
trebui să acţionăm cu toţii coerent „pedalând” pe problemele majore a căror
revizuire ar reprezenta cu adevărat o îmbunătăţire a legii noastre
fundamentale. De necontestat că, dacă se vrea consacrare explicită a
principiului separaţiei puterilor în stat, inclusiv separarea atribuţiilor
celor două Camere ale Parlamentului sau sfera de incidenţă a imunităţii
parlamentare, iniţiativa legislativă nu poate fi decât salutară. Numai că, aşa
cum s-a remarcat pe bună dreptate, textele constituţionale avute în vedere de
unii lideri politici nu sunt cele care trebuie, în mod necesar, revizuite. </span></div>
<div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;">Din amalgamul schimbărilor cerute
– care se întind de la redefinirea statului român, revizuirea formei de
guvernământ şi până la reintroducerea pedepsei cu moartea – am selectat spre
analiză unele idei mai consistente.</span></div>
<div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;">Şi, obligatoriu, înainte de a ne
grăbi să scoatem de la naftalina retoricii tot felul de slogane populiste, ar
trebui să vedem din ce cauze a ajuns Constituţia României să fie considerată o
banală materie facultativă de mulţi dintre noi. Ani de-a rândul, asupra
Constituţiei au operat <i>de facto</i> toate modificările posibile şi
imposibile, prin două procedee deja celebre: ignorarea şi încălcarea flagrantă
a dispoziţiilor constituţionale. Au fost adoptate de-a valma legi care călcau
în picioare aceste dispoziţii, pe faţă, „la lumina zilei”, fără nici un fel de
reţinere.</span></div>
<div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;">De pildă, despre bătaia de joc în
ceea ce priveşte reglementarea „constituţională” a proprietăţii publice, putem
da exemple cu duiumul. Indiscutabil, recordmena absolută de încălcare a
Constituţiei României este <i>Legea proprietăţii publice şi regimul juridic al
acesteia</i>, care generează o anormală stare de neconstituţionalitate. În
Constituţie se spune cât se poate de clar că bunurile proprietate publică nu
pot fi vândute sau înstrăinate, ci doar „date în administrarea regiilor
autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate”
(art.136 alin.4). </span></div>
<div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;">În sesizările ce le-am adresat în
urmă cu mai bine de 14 ani atât Preşedintelui României, cât şi Curţii
Constituţionale, atrăgeam atenţia că în cuprinsul Legii proprietăţii publice
sunt precizate o sumă de bunuri ce alcătuiesc domeniul public al statului, dar
care exced în mod clar sfera de cuprindere a domenialităţii publice definită de
Constituţie. Iar consecinţa imediată a unei asemenea extinderi abuzive o
constituia blocarea procesului de privatizare. Astfel, semnalam că privatizarea
ROM-TELECOM-ului era practic imposibilă la acea dată, atâta vreme cât „spectrul
de frecvenţă şi reţelele de transport şi distribuţie de telecomunicaţii” sunt
menţinute în proprietatea publică a statului. Proprietate publică care, zice
Constituţia, este inalienabilă, insesizabilă şi imprescriptibilă!</span></div>
<div class="MsoBodyText" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;">În această situaţie, transferul
dreptului de proprietate ar fi fost cu putinţă doar în cazul centralelor
telefonice aflate în proprietatea privată a statului. Dar, din păcate,
printr-un hei-rupism de natură stalinistă, ROMTELECOM-ul a fost mintenaş
privatizat, prin călcarea în picioare, cu bună ştiinţă, a prevederilor
constituţionale. </span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-24516792721171371612016-08-14T09:13:00.001+03:002016-08-14T09:13:31.557+03:00Impunerea limbii maghiare ca limbă oficială de stat în justiţia din România<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">La
sfârşitul lunii octombrie 2013, Camera Deputaţilor a adoptat tacit o propunere
legislativă iniţiată de către doi deputaţi UDMR-işti, Mate Andras Levente şi
Marton Arpad, prin care se instituie obligativitatea ca instanţele de judecată
din România să angajeze cunoscători ai limbii maghiare în zonele în care
aceştia au o pondere de peste 20% din totalul populaţiei. Totodată, proiectul
de lege prevede faptul că vor putea fi introduse cereri şi alte înscrisuri şi
în limba minorităţii maghiare, traducerea acestora cazând în sarcina statului.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Propunerea
a fost avizată negativ de Guvern, dar şi de Consiliul Superior al
Magistraturii. Aceasta pentru că, în condiţiile actuale, justiţiabilii au
posibilitatea să se exprime în faţa unui tribunal în limba maternă prin
intermediul unui interpret.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Potrivit
formei adoptate de Camera Deputaţilor, judecătorii şi procurorii care au
susţinut un examen de cunoaştere a unei limbi minoritare pot solicita cu
precădere numirea la judecătoriile în raza cărora minoritatea respectivă are o
pondere semnificativă. De asemenea, candidaţii declaraţi admişi la examenul de
cunoaştere a unei limbi minoritare au o prioritate în alegerea posturilor de la
judecătoriile în a căror rază teritorială minoritatea respectivă are o pondere
semnificativă. Mai mult, vor putea fi adresate cereri şi alte înscrisuri şi în
limba minorităţii maghiare, costurile ocazionate căzând în sarcina statului,
instanţele fiind obligate să angajeze magistraţi şi personal auxiliar „într-un
număr suficient” pentru a garanta funcţionarea instanţelor.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Propunerea
legislativă adoptată tacit de Camera Deputaţilor prin care se doreşte impunerea
limbii maghiare ca limbă oficială de stat în justiţia din România a primit în
cursul lunii noiembrie 2013 trei avize negative din partea Comisiilor
Senatului.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Aflu
din presă că, recent, Senatul a aprobat „tacit” respectivul proiect de lege
privind <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">impunerea limbii maghiare ca
limbă oficială de stat în justiţia din România</b>.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">În
sprijinul adoptării de către Senat a proiectului de lege în adoptat tot „tacit”
de Camera deputaţilor în urmă cu un an şi jumătate, se invocă prevederile
art.141 din Regulamentul Senatului, potrivit căruia: „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">(1) Senatul se pronunţă asupra proiectelor de lege şi propunerilor
legislative ce intră în competenţa sa, ca primă cameră sesizată, în termen de
45 de zile</i>”. În cazul depăşirii acestui termen, „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">se consideră că proiectul de lege sau propunerea legislativă a fost
adoptată în forma înaintată de iniţiator. În acest caz, adoptarea se anunţă în
plenul Senatului, iat proiectul de lege sau propunerea legislativă se
transmite, sub semnătura preşedintelui Senatului, către Camera Deputaţilor,
care va decide definitiv</i>” (alin.2).</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Abstracţie
făcând de delima privind stabilirea camerei decizionale, alături de cei care
mai cred că legea fundamentală nu este câtuşi de puţin facultativă, îmi pun
speranţa că garantul supremaţiei Constituţiei, Curtea Constituţională, va
reaminti domnilor parlamentari principiul fundamental înscris în art.13
potrivit căruia „<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">În România, limba oficială este limba română</i></b>”.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Altminteri,
în România, justiţiabilii români necunoscători ai limbii maghiare nu vor mai
avea acces la justiţie decât prin intermediul unui interpret sau traducător.
Lăsând la o parte faptul că potrivit acestei legi „perfect” neconstituţionale
Ministerul Justiţiei va fi obligat „să angajeze cunoscători ai limbii maghiare
în zonele în care aceştia au o pondere de peste 20% din totalul populaţiei”.</span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-10151199830459075542016-08-12T19:46:00.001+03:002016-08-12T19:46:28.537+03:00O nouă tentativă de oficializare a limbii maghiare<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Deşi,
conform Constituţiei României, „<i>Statul recunoaşte şi garantează persoanelor
aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la
exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase”</i>
(art. 6), se pare că unii dintre conaţionalii noştri nu împărtăşesc principiile
generale ale Constituţiei adoptată în 2003 prin referendum naţional, potrivit
cărora: „<i>În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a
legilor este obligatorie”</i> (art. 1); <b>„În România, limba oficială este
limba română”</b> (art.13). </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Astfel,
la sfârşitul lunii octombrie 2013, Camera Deputaţilor a adoptat tacit o
propunere legislativă iniţiată de către doi deputaţi UDMR-işti, Mate Andras
Levente şi Marton Arpad, prin care se instituie obligativitatea ca instanţele
de judecată din România să angajeze cunoscători ai limbii maghiare în zonele în
care aceştia au o pondere de peste 20% din totalul populaţiei. Totodată,
proiectul de lege prevede faptul că vor putea fi introduse cereri şi alte
înscrisuri şi în limba minorităţii maghiare, traducerea acestora cazând în
sarcina statului.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Propunerea
a fost avizată negativ de Guvern, dar şi de Consiliul Superior al
Magistraturii. Aceasta pentru că, în condiţiile actuale, justiţiabilii au
posibilitatea să se exprime în faţa unui tribunal în limba maternă prin
intermediul unui interpret.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Potrivit
formei adoptate de Camera Deputaţilor, judecătorii şi procurorii care au
susţinut un examen de cunoaştere a unei limbi minoritare pot solicita cu
precădere numirea la judecătoriile în raza cărora minoritatea respectivă are o
pondere semnificativă. De asemenea, candidaţii declaraţi admişi la examenul de
cunoaştere a unei limbi minoritare au o prioritate în alegerea posturilor de la
judecătoriile în a căror rază teritorială minoritatea respectivă are o pondere
semnificativă. Mai mult, vor putea fi adresate cereri şi alte înscrisuri şi în
limba minorităţii maghiare, costurile ocazionate căzând în sarcina statului,
instanţele fiind obligate să angajeze magistraţi şi personal auxiliar „într-un
număr suficient” pentru a garanta funcţionarea instanțelor.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Propunerea
legislativă adoptată tacit de Camera Deputaţilor prin care se doreşte impunerea
limbii maghiare ca limbă oficială de stat în justiţia din România a primit în
cursul lunii noiembrie 2013 trei avize negative din partea Comisiilor
Senatului.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">În
sprijinul adoptării de către Senat a proiectului de lege în discuţie se susţine
că prin alinierea legislaţiei interne la prevederile art. 9 privind Justiţia
din Charta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare (Strasbourg,
5.11.1992), România va face un pas suplimentar în integrarea etnicilor
maghiari. Ca urmare, se mai susţine, facilitând exercitarea acestui drept pentru
etnicii maghiari din Transilvania, România ar combate „în mod inteligent”
mişcările separaţioniste, alimentate de radicalii maghiari, aliniindu-se
totodată unei practici generale în toate marile democraţii ale lumii.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Reamintesc
aici că, potrivit prevederilor art.9 privind Justiţia, statele membre ale
Consiliului Europei, semnatare ale Chartei, s-au angajat: în cadrul
procedurilor penale <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„<i style="mso-bidi-font-style: normal;">să garanteze acuzatului dreptul de a se
exprima în limba sa regională sau minoritară</i>”; „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">să prevadă ca cererile şi probele scrise sau orale să nu fie
considerate ca inadmisibile numai pe motivul că nu sunt formulate într-o limbă
regională sau minoritară</i>”; „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">să
administreze în aceste limbi regionale sau minoritare, la cerere, actele în
legătură cu procedurile judiciare, dacă este este necesar prin recurgerea la
intrepreţi şi traduceri care să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei
intereresaţi</i>”, iar în cadrul procedurilor civile „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">să permită, ca atunci când o parte la un litigiu trebuie să compară
personal în faţa unui tribunal, aceasta să se exprime în limba sa regională sau
minoritară, fără ca prin aceasta să se expună la cheltuieli suplimentare</i>”
şi/sau „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">să permită administrarea de
documente şi probe în limbile regionale sau minoritare, dacă este necesar prin
recurgerea la interpreţi şi traduceri</i>”.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">Abstracţie
chiar făcând de faptul că România a dat curs pe deplin prevederilor art. 9 din
Charta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, în condiţiile actuale,
justiţiabilii minoritari maghiari au posibilitatea să se exprime în faţa unui
tribunal în limba maternă prin recurgerea la interpreţi şi traduceri, fără ca
aceste prevederi să fie considerate de către judecător ca împiedicând buna
administrare a justiţiei, îngăduiţi-mi să vă reproduc cuvânt cu cuvânt
argumentele prezentate de marele bărbat de stat, liberalul Ionel Brătianu,
consemnate în lucrarea „Activitatea corpurilor legiuitoare şi a Guvernului de
la ianuarie 1922 şi până la 27 martie 1926”, publicată în Bucureşti, Editura
Cartea Românească în 1926, pagina 70, citez:</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 37.5pt 0pt 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 35.25pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">„Statul român are
dreptul să ceară tuturor cetăţenilor săi să cunoască limba statului. Este în
interesul tuturor locuitorilor acestei ţări să cunoască limba oficială, căci
numai astfel se pot închega legăturile sufleteşti între toţi locuitorii unei
ţări care trebuie să aibă aceleaşi interese generale şi aceleaşi năzuinţe.
Neînvăţând limba statului, naţionalităţile se pun într-o stare de
inferioritate, copiii lor care au aceleaşi drepturi ca ale românilor de baştină
nu vor putea merge cu folos mai departe, în învăţământul secundar sau superior</span><a href="https://www.blogger.com/null" name="Se_recomandã_scoaterea_virgulei_înainte_"></a><span style="font-size: large;">, şi nici concura cu elevii
români. Statul are obligativitatea morală de a le înlesni învăţarea limbii
oficiale. Impunând limba română nu înseamnă că se loveşte în limba maternă sau
că nu se recunoaşte însemnătatea limbii în educaţia copiilor..”.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 37.5pt 0pt 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-indent: 35.25pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><span style="font-size: large;">De menţionat că
toate aceste prevederi figurează şi în <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Acordul politic între Alianţa Electorală
Uniunea Social Democrată şi Uniunea Democrată Maghiară din România</i></b>,
semnat la 3 martie 2014, la Bucureşti.<o:p></o:p></span></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-50581459340154922412016-08-11T11:24:00.003+03:002016-08-11T11:24:10.361+03:00Proprietatea publică şi regimul juridic a acesteia<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: large;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;"><span style="background-color: #f3f3f3;">Discurs parlamentar<o:p></o:p></span></span></i></b></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;"><span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT;"><o:p> </o:p></span></span><span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT;">“Eram aproape sigur că art. 6 va isca o dispută ieşită din comun şi poate
este bine să fie aşa din toate punctele de vedere.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT;"><span style="font-size: large;">Permiteţi-mi să încerc să vă explic de ce consider eu că acest art. 6 nu
are ce căuta în această lege, de ce trebuie eliminat din această lege şi ce
avem de făcut, în opinia mea.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT;"><span style="font-size: large;">Prin forţa unor acte de putere emise după 6 martie 1946 ca naţionalizarea,
etatizarea, exproprierea, o mare parte din bunurile imobile a unor categorii de
persoane au trecut în proprietatea statului. Respectivele bunuri au fost scoase
din circuitul civil şi, cu excepţia terenurilor agricole, nu au putut fi
dobândite pe cale judiciară nici până în zilele noastre.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large;"><span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT;">Precizez, de la bun început că nu înţeleg în nici un fel să ignor situaţia
juridică precară a foştilor proprietari spoliaţi care, indiscutabil, sunt
îndreptăţiţi să pretindă restituirea </span></span><span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">proprietăţilor trecute în posesia
statului, dar nici să trecem cu uşurinţă peste raţiunea şi spiritul legii. De
aceea, mă văd obligat să fac unele precizări cu referire la controversatul art.
6 al legii aflate în discuţie.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">1. Pe de o parte, cred eu, retrocedarea
acestor bunuri nu se poate face nici în condiţiile de azi, decât tot prin
intervenţia unor acte legislative cu aplicabilitate specială, recurgându-se în
special la metoda retroactivităţii radicale a noilor legi edictate şi nu
apelând la umilitoare chichiţe avocăţeşti.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">Consider eronată şi totodată periculoasă
prevederea potrivit căreia sunt exceptate de la restituire acele bunuri
imobiliare, citez: „dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui
titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care
România este parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat”
(alin. 1).</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">Altfel spus, a fost respectată legea?
Dacă da, consecinţele ei le omologăm noi azi. Capătă valoarea unui titlu
valabil. Potrivit acestei filosofii, prea puţin contează că statul comunist a
intervenit brutal în relaţiile de proprietate distrugând aproape în totalitate
proprietatea individuală, ci numai dacă a respectat sau nu aparenţa de
legalitate atunci când a adoptat seria de acte normative, pentru a legitima în
fapt furtul de proprietate. Iar această „legitimare”, stimaţi colegi, este,
credeţi-mă, desăvârşită şi corespunde furtului calificat din Codul penal. Şi,
ca şi cum nu ar fi fost de ajuns această „legitimare” a raptului, comisia
noastră juridică s-a grăbit să arunce colacul de salvare al unui înşelător
amendament. Citez: „Nu sunt valabile titlurile obţinute pe bază de discriminare
politică, economică, socială ori de presiune”.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">Încercând deunăzi să justifice raţiunea
acestei găselniţe ilogice – şi o cataloghez „găselniţă ilogică” pentru că una
şi aceeaşi realitate este de la un alineat la altul riguros acceptată sau
evaziv respinsă, ceea ce este inadmisibil – ilustrul invitat afirma ţanţoş că
ea nu este decât rezultatul unei decizii politice. Cu alte cuvinte, adevărul ar
depinde de numărul de voturi pe care îl impune sau nu, şi nu de valabilitatea
în context logic al acestei aserţiuni.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">Nu vi se pare, colega, îi spun eu
domnului acela, că admiţând că actul de naţionalizare, de expropriere, ar putea
fi privit ca reprezentând un titlu valabil câtă vreme excepţia, adică găselniţa
Domniei voastre, nu face decât să confirme regula? Nu faceţi decât să
legitimaţi cotropirea fundamentată prin violenţă fizică şi morală a dreptului
de proprietate? Altfel spus, aceste reglementări specifice perioadei
totalitariste, deşi în mod evident şi în întregime incompatibile cu noile
principii fundamentale de organizare socială, ar fi cu putinţă ca ele să
supraviețuiască?</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">Apoi, stimaţi colegi, nu vi se pare că
prin această stratagemă, pisica este aruncată, în cele din urmă, pasată tot
instanţelor judecătoreşti? Care instanţe vor fi obligate să admită că au
existat titluri valabile şi titluri nevalabile! Ca să nu mai vorbesc de
imposibilitatea obiectivă a succesorului persoanei spoliate, naţionalizate,
expropriate, de a proba după o jumătate de secol cum că părintele său ar fi
fost supus unei constrângeri fizice sau morale.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span lang="IT" style="color: windowtext; mso-ansi-language: IT; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">2. Pe de altă parte, repunerea foştilor
proprietari în situaţia anterioară nu poate fi soluţionată în nici un caz prin
introducerea textului art. 6 în cuprinsul legii privind regimul proprietăţii
publice, act normativ care vizează exclusiv regimul general al proprietăţii
publice, un act care nu este reparatoriu. Este o lege-cadru ce va putea fi
soluţionată numai prin intervenţia unor acte legislative cu aplicabilitate
specială. Reamintesc că printre legile post-decembriste cele mai importante,
care afectează direct dreptul de proprietate imobiliară, se numără, când vorbim
de terenuri, Legea nr. 18/1991 asupra fondului funciar şi, când vorbim de
construcţii, Legea nr. 112/1995 privind locuinţele naţionalizate. În aceste
legi cu caracter reparatoriu, într-adevăr, şi nu în legea în discuţie, trebuie
să-şi găsească rezolvare spinoasa problemă a retrocedării bunurilor imobile,
terenuri şi construcţii, trecute în proprietatea statului comunist.</span></span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;"><span style="font-size: large;">Vă mai reamintesc,
domnilor colegi, că Legea fondului funciar a reglementat formele de proprietate
asupra terenurilor. Iată că a putut să o facă. Această lege nu s-a limitat la
definirea noţiunii şi natura domeniului public (art. 4 alin. 2), ci a enumerat
categoriile de terenuri care aparţin domeniului public (art. 5), precizând
totodată că „pot intra în această categorie şi alte terenuri cărora, prin lege
specială, li se dau astfel de destinaţii”. Dar, atenţie, dispune care anume
terenuri intrate în proprietatea statului aflate la data aplicării legii în
exploatarea cooperativelor urmează să se restituie adevăraţilor proprietari.
Iată că Legea nr. 18 a făcut-o. Poate nu complet, dar a făcut-o!</span></span></div>
<div class="Pa8" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;"><span style="font-size: large;">În consecinţă, eu voi
propune în final – nu ştiu în ce măsură avem şi avizul grupului parlamentar ca
acest art. 6 să fie eliminat şi, eliminându-l, vom putea discuta şi poate
terminăm şi cele 36 de articole ale acestei legi.”</span></span></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: right; text-indent: 0.5in;">
<i><span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT; mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";"><span style="font-size: large;">(Monitorul Oficial nr. 136 din 1 septembrie 1998, Partea
a II-a, Dezbateri parlamentare, Senatul, Sesiunea Extraordinară)</span></span></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-12571482473895842552016-08-10T10:33:00.003+03:002016-08-10T10:33:35.607+03:00De unde „ţară a secuilor”?<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: right; text-indent: 14pt;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO;"><em><span style="background-color: #f3f3f3; font-size: large;">DISCURS PARLAMENTAR</span></em></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 14pt;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">"De la bun început,
ţin să fac precizarea că este vorba de o declaraţie făcută în nume personal,
conform conştiinţei mele intime.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 14pt;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Ultima aventură
europeană a domnului Gyorgy Frunda a sucombat în mod penibil, obligându-l pe
domnia sa să priceapă că democraţia este mult mai mult decât afirmarea unor
meschine interese, fie ele şi de grup. Nu e vorba de aprecierea mea, ci de cea
a Comisiei juridice a Consiliului Europei, atunci când afirmă negru pe alb,
citez: „Restricţiile din Legea învăţământului şi din Legea Administraţiei
publice locale, cu privire la limba maghiară, constituie o problemă de politică
internă a României, nefiind de competenţa Consiliului Europei”. Atenţie,
domnule Frunda, Consiliul Europei (...) <i>(aplauze în sală)</i>.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 14pt;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Nu trebuie să
aplaudaţi, pentru că nu am spus eu, a spus-o chiar preşedintele Adunării
Parlamentare. Am închis citatul.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 14pt;">
<span style="font-size: large;"><span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO;">Aşadar, Consiliul
Europei nu este dispus să-şi implice prestigiul şi influenţa, şi acum citesc
cuvânt cu cuvânt: „(...) în favoarea unui anumit partid din coaliţia
guvernamentală din România, înaintea unui vot important în Parlament asupra
ordonanţelor guvernamentale”. Şi domnii colegi de la U.D.M.R. ar trebui să
reţină că însăşi preşedinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, doamna
Lenny Fisher, a dat o înaltă apreciere asupra modului în care se asigură
protecţia minorităţilor naţionale în România. Să înţeleagă că este o măsură a
lucrurilor în orice şi peste care nu se poate trece sub </span></span><span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">nici un motiv. Nu fac parte dintre cei care practică
naţionalismul ca demagogie electorală, în permanentă goană după voturi, dar, ca
român, ţin la demnitatea realităţilor româneşti şi sunt convins că nu este
îngăduit, nici nouă şi nici compatrioţilor maghiari, să sărim calul, mânaţi
exclusiv de orgolii.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 14pt;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">Am urmărit întotdeauna cu înţelegere – şi uneori chiar cu
simpatie – eforturile minorităţilor naţionale de a-şi păstra identitatea
spirituală, tradiţiile, obiceiurile, considerând că, printr-o convieţuire
civilizată, aceasta nu poate decât să îmbogăţească averea comună a
locuitorilor acestei ţări, dar nu pot să accept, pentru nimic în lume,
pretenţia absurdă a enclavizării ori a autonomizării acestor minorităţi, în
raport cu statul naţional român.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 14pt;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">Spun aceasta, având în vedere incredibila iniţiativă a senatorului
Csapo Iosif privind autonomia aşa-zisei „Ţări a secuilor”. Mi s-ar fi părut
normal ca această iniţiativă să fi fost respinsă din capul locului de către
chiar colegii maghiari din Senat.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 14pt;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">Din păcate, domnul Frunda se menţine într-o condamnabilă ambiguitate.
Domnia sa ne spune că iniţiativa domnului Csapo nu figurează pe ordinea de zi a
apropiatului Congres U.D.M.R. şi că, deci, nu avem motiv de îngrijorare. Dar,
în acelaşi timp, afirmă că ea va fi discutată de juriştii U.D.M.R.-ului. Ce au
de discutat juriştii U.D.M.R.-ului, domnule Frunda? Nu se ştie că acest aberant
proiect încalcă grosolan spiritul şi litera Tratatului de bază dintre România
şi Ungaria şi, implicit, Recomandarea 1201 a Consiliului Europei, acte prin
care este suprimată din faşă orice tentativă de autonomizare pe baze etnice?</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 14pt;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">Aş ruga din partea mea U.D.M.R.-ul – fiind o declaraţie
în nume propriu – ca prin aceste acţiuni să nu întărâte spiritele în promovarea
unei asemenea idei de-a dreptul antieuropene. Fireşte, dacă doreşte să se
afirme ca partid european, altminteri, nimeni nu ar putea să-i împiedice să se
descalifice. Şi, păstrându-ne în limitele europene ale înţelegerii, colegii
U.D.M.R.-işti ar trebui să mediteze asupra faptului că ţări ca Franţa sau
Belgia refuză să-şi pună semnătura pe convenţiile privind limbile minoritare.
În Franţa, există, prin chiar constituţia acestei ţări, o singură limbă
oficială, franceza. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul nostru. Nici unui
cetăţean al acestei ţări nu-i este îngăduit să ignore sau să schilodească limba
ţării, româna. Împrejurarea că fac parte dintr-o coaliţie guvernamentală,
alături de U.D.M.R. nu mă poată împiedica să rostesc aceste grave adevăruri.
Sunt perfect conştient de neliniştea pe care le-o provoacă românilor transilvăneni,
şi nu numai, tot felul de declaraţii iresponsabile.</span></span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 14pt;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">Şi, cu toate acestea, mărturisesc că într-un fel îi sunt
recunoscător colegului Gyorgy Frunda. De n-ar fi fost această din urmă gafă
monumentală – la Consiliul Europei – cred că ordonanţele de urgenţă ar fi
trecut fără prea multe probleme. Gravelor obiceiuri ale textelor iniţiale li
s-ar fi găsit justificări peste justificări, ba că P.N.Ţ.C.D. va pune la punct
pe rebelul Pruteanu, ba că textele nu au fost bine înţelese sau că sunt
netraduse şi alte multe asemenea, ca să nu folosesc un cuvânt deja uzat –
„împăciuiri”. Şi toate acestea de dragul menţinerii coaliţiei guvernamentale.
Aşa, lucrurile au intrat pe făgaşul firesc, acela al discutării cu toată
atenţia şi responsabilitatea a celor două acte normative, colegii din U.D.M.R.
fiind acum nevoiţi să-şi amintească zilnic de înalta apreciere pe care o dă
Consiliul Europei felului în care s-a asigurat protecţia minorităţilor
naţionale la noi. Şi din toată povestea asta trebuie să mai reţină că înaltul for
al democraţiei europene nu este un bau-bau, ci o instituţie cu respect de sine,
deasupra oricăror manevre politicianiste. Şi, în fine, că Tratatul de bază
încheiat cu Ungaria, se cere a fi riguros respectat şi de U.D.M.R."</span></span></span></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: right;">
<i><span style="font-family: "Chaparral Pro",serif; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Chaparral Pro";"><span style="font-size: large;">(Monitorul Oficial nr. 167 din 8 octombrie 1997, Partea a
II-a, Dezbateri parlamentare, Senatul, Sesiunea I Ordinară)</span></span></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-755631578764546402016-08-09T17:28:00.000+03:002016-08-09T17:28:10.995+03:00Închipuita posibilitate de „ridicare” a imunităţii parlamentare
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Redactarea
defectuoasă a articolului 72 din Constituţia României, revizuită în 2003 –
constând în comasarea alineatelor (1), (2) şi (3) în cadrul aceluiaşi articol
titrat „Imunitatea parlamentară” – a dat naştere ideii greşite că parlamentarii
s-ar bucura de o veritabilă <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">impunitate</i></b>, respectiv de o<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>imunitate generală şi absolută, în virtutea
căreia deputatul sau senatorul nu poate deveni niciodată subiect de drept penal
oricare ar fi faptul ilicit comis şi oricare ar fi circumstanţele sale. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Pentru
a afla ce înseamnă cu adevărat imunitatea parlamentară, nu este necesar decât
să citim cum se cuvine textul constituţional în discuţie, admitând cu toată
onestitatea că art.72 alin.(1) tratează <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">imunitatea parlamentară</i></b>, în vreme ce
art.72 alin.(2) şi (3) soluţionează chestiunea <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">garanţiilor procesuale ale
libertăţii individuale </i></b>a parlamentarului.</span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 1em 0px 0pt; mso-add-space: auto; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">1. Art.72 alin.(1) – potrivit căruia „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la
răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în
exercitarea mandatului</i>” – defineşte cum nu se poate mai bine <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">imunitatea
parlamentară</i></b>.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Nu
trebuie să fii expert în materie pentru a înţelege că acest text constituţional
reprezintă esenţa imunităţii parlamentare, care trebuie să apere, nu persoana,
ci calitatea parlamentarului de reprezentant al poporului.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Deci, imunitatea nu poate funcţiona ca o
„umbrelă” sau, dacă vreţi, ca o pavăză împotriva legii penale. Căci, <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">nu
s-a dorit sustragerea parlamentarului de la răspunderea penală, ci doar deplina
libertate a opiniei politice, subliniez din nou, a opiniei politice, fără teama
că cineva ar avea posibilitatea să îl supună la presiuni ori împotriva sa să se
comită abuzuri</i></b>.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;"></span><span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Imunitatea consacrată în art.72 alin.(1) este specială,
fiindcă se raportează numai la anumite delicte inerente dezbaterilor (calomnie,
insultă, ultraj, în febra dezbaterilor parlamentare) având ca efect înlăturarea
<i style="mso-bidi-font-style: normal;">de plano</i> a oricărei urmăriri şi
operează automat, în sensul că nu trebuie să intervină nici o cale judiciară
pentru a constata existenţa ei. Ea există, pur şi simplu, însă, repet, <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">imunitatea
nu se aplică decât în sfera politică şi garantează numai libertatea de
conştiinţă şi de expresie a parlamentarului</i></b>.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Într-un
cuvânt, imunitatea nu-l protejează pe parlamentar la modul absolut decât în
ceea ce priveşte faptele ilicite care rezultă din voturile şi opiniile politice
exprimate în exercitarea mandatului ce i-a fost dat (încredinţat) în mod
democratic de către alegători. <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Nici senatorul ori deputatul, nici Camera
din care el face parte nu pot renunţa sau încuviinţa renunţarea la această
imunitate, fiindcă ea este dictată de un interes public şi, deci, este de
ordine publică</i></b>. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Aşadar,
imunitatea parlamentară prevăzută la art.72 alin.(1) din Constituţie reprezintă
o garanţie a exercitării mandatului, iar nu un privilegiu acordat
parlamentarului ori o cauză de exonerare de răspundere penală. <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iată
de ce imunitatea nu poate fi „ridicată” printr-o hotărâre a Camerei din care
face parte deputatul sau senatorul</i></b>. Aceasta pentru simplul fapt că
imunitatea nu-i aparţine parlamentarului, ci îi este dată în baza calităţii lui
de reprezentant al poporului. Cei care l-au ales trebuie să aibă garanţia că
parlamentarul le va reprezenta interesele chiar dacă, în vâltoarea unor
declaraţii politice, mai strecoară şi câte o insultă sau calomnie.</span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 1em 0px 0pt; mso-add-space: auto; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">2. Potrivit art.72
alin.(2): „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Deputaţii şi senatorii pot fi
urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu
voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu
pot fi percheziţionaţi reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din
care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală
se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie</i>”.</span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 1em 0px 0pt; mso-add-space: auto; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">a) <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Prin menţinerea în textul art.72
alin.(2) a primei sale părţi</i></b>, potrivit căreia: „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală
pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate
în exercitarea mandatului</i>...”, <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">legiuitorul constituant nu face decât să
precizeze că nu este înlăturată incidenţa legii penale pentru faptele străine
exercitării mandatului, deputatul şi senatorul urmând să răspundă penal ca
oricare alt cetăţean</i></b>. Cu alte cuvinte, pentru infracţiunile ce nu au nici
o legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea
mandatului, parlamentarul răspunde juridic ca orice alt cetăţean. </span></div>
<div class="MsoNormalCxSpMiddle" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 1em 0px 0pt; mso-add-space: auto; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">b) <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">În ceea ce priveşte cea de-a doua
parte a aceluiaşi articol</i></b>, potrivit căreia: „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Deputaţii şi senatorii... nu pot fi percheziţionaţi reţinuţi sau
arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor</i>”,
pe care unii „părerologi” s-au grăbit să o califice ca fiind o „prelungire” a
imunităţii, nu are nici în clin nici în mânecă cu imunitatea parlamentară
consacrată de art.72 alin.(1) din Constituţie. Textul în discuţie <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">nu
face decât să reglementeze garanţia procesuală a libertăţii
conştiinţei şi de exprimare a parlamentarilor</i></b>. </span><span lang="FR" style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-ansi-language: FR; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;"><o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Această
garanţie procesuală consacrată de Constituţie are ca scop să împiedice ca un
deputat sau senator să fie privat de posibilitatea de a îşi exercita funcţia ca
o consecinţă a unei urmăriri represive sau abuzive inspirate de presupuse
motive politice.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Cu
alte cuvinte, această garanție procesuală nu suprimă în nici un caz represiunea
penală, ci doar întârzie momentul urmăririi penale, momentul trimiterii în
judecată sau al cercetării judecătorești pentru faptele cu caracter penal
străine exercitării mandatului.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Or, respectiva
garanţie constituțională este prevăzută şi de legea de procedură penală în
considerarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate de legea
fundamentală şi – atenţie! – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">de care
beneficiază orice cetăţean, inclusiv parlamentarul</i>.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;"></span><span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Aşadar, pentru a se evita consecinţele
înscenărilor unor fapte cu caracter penal ce-l pot viza cu precădere pe omul
politic, Constituţia pretinde încuviinţarea (autorizarea) Camerei din care face
parte parlamentarul, acesta neputând fi reţinut, arestat, percheziţionat sau
trimis în judecată <i style="mso-bidi-font-style: normal;">fără o prealabilă
examinare a temeiului care ar impune percheziţia, reţinerea sau arestarea sa,
cu dreptul de a fi ascultat</i>.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;"></span><span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Dar această garanţie de ordin
constitutional şi procedural – atenţie! – intervine numai dacă
parlamentarul nu a fost surprins asupra faptei de corupție, furt, viol,
infracțiuni rutiere etc., care nu au nimic în comun cu voturile sau opiniile
exprimate în exercitarea mandatului. Căci, „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">În
caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi
percheziţiei. Ministrul Justiţiei îl va informa neîmtârziat pe preşedintele
Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată
constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea
acestei măsuri</i>” (art.72 alin.(3)). Această din urmă adăugire a textului în
discuție este vădit neconstituțională!</span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;"></span><span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">De altfel, analizând
noua sesizare de neconstituţionalitate privind statutul deputaţilor şi al
senatorilor, Curtea Constituţională a României a explicat de ce Parlamentul nu
poate să se implice în procesul de reţinere, arestare sau percheziţie a unui
parlamentar. Acceptarea posibilităţii ca Parlamentul, prin Camerele sale, să
procedeze la examinarea probelor ce stau la baza cererii de reţinere, arestare
sau percheziţie a unui deputat sau senator ori a cererii de începere a
urmăririi penale a unui membru al Guvernului care are şi calitatea de
parlamentar, ar echivala cu admiterea unei ingerinţe a Legislativului în
activitatea altor autorităţi publice, în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile
constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">În concluzie, </span></b><span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Constituţia României nu
a consacrat nicicând închipuita posibilitate de "ridicare" a
imunităţii.<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"> </b>Căci <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">imunitatea nu are nici în clin, nici în
mânecă cu răspunderea pentru fapte ilicite "care nu au legătură cu
voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului" şi
pentru care parlamentarul răspunde penal ca oricare alt cetăţean şi nici cu
răspunderea membrilor Guvernului pentru faptele ilicite săvârşite "în
exerciţiul funcţiei lor" şi pentru care ministrul-parlamentar răspunde
penal potrivit Codului penal şi Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea
ministerială</b>.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; tab-stops: 49.5pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;"></span><span style="color: #323e4f; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 15pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: text2; mso-themeshade: 191;">Apropo, nu înțeleg de ce
DNA se încăpățânează să ceară Parlamentului „ridicarea imunității”, și nu doar
să încuviințeze percheziționarea, reținerea sau arestarea preventivă a
suspectului sau învinuitului, dacă bineînțeles există vreunul dintre cazurile
prevăzute de Codul de procedură penală.</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-52085951384622781652016-08-08T18:00:00.002+03:002016-08-08T18:01:48.200+03:00Discutarea cererilor de „ridicare” a imunităţii<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large; mso-ansi-language: RO;">Trebuie să vă spun de la bun început că nu
împărtăşesc iniţiativa soluţionării cererilor de „ridicare a imunităţii”
inclusă în proiectul de modificare a Statutului parlamentarilor. Potrivit
acestei iniţiative – după cum reţine jurnalista Rodica Ciobanu (în Gândul din
17.01.2013) – „parlamentarii/miniştrii vor fi judecaţi, întâi, de Parlament,
iar cererea de declanşare a urmăririi penale împotriva acestora adresată de
ministrul Justiţiei trebuie însoţită de probele relevante, puse la dispoziţie
de Parchet, raportul comisiei parlamentare urmând să facă referire la acestea,
precum şi la temeiul legal şi motivele invocate de procurori. Cu alte cuvinte,
comisia de imunităţi, care solicită dosarul doar în cazul percheziţiei şi
arestării, nu-l dă pe mâna Parchetului pe respectivul decât după ce-l judecă pe
baza dovezilor, substituindu-se, astfel, justiţiei. Mai mult, în cazul în care
constată că nu există temei pentru reţinerea unui parlamentar/ministru, Camera
ar putea trimite hotărârea sa la CSM pentru a lua măsurile care se impun
trecându-şi, aşadar, în statut o acţiune de intimidare a procurorilor”.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large; mso-ansi-language: RO;">Comisia de statut a menţinut forma iniţiatorilor
proiectului de modificare a Statutului parlamentarilor în cazul solicitărilor
de arestare, reţinere sau percheziţie a acestora, făcându-se referire la
„motivele concrete şi temeinice” ale cererii procurorilor. Astfel, în proiectul
de lege adoptat de Comisia de statut se menţionează că solicitarea de reţinere,
arestare sau percheziţie „trebuie să conţină indicarea cazului prevăzut de
Codul de procedură penală şi motivele concrete şi temeinice, care justifică,
luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei”. În baza acestei
solicitări parlamentarii pot decide la nivelul comisiei de specialitate în cel
mult 3 zile recomandarea pe care o fac plenului respectivei Camerei
Parlamentului. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large; mso-ansi-language: RO;">Cred că, în prealabil adoptării acestui mutant
legislativ era necesar, se impunea nu numai revizuirea art.72 din Constituţie,
titrat „Imunitatea parlamentară”, dar şi a cazurilor şi condiţiilor prevăzute
de legea penală care justifică restrângerea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale consacrate de Constituţie, de care beneficiază orice cetăţean dar,
în acelaşi timp, şi rediscutarea acestei instituţii – imunitatea parlamentară.
Mărturisesc că am fost preocupat de această problemă şi, de câte ori am avut
ocazia, mi-am exprimat punctul de vedere (<u><a href="http://corneliuturianu.blogspot.ro/2013/01/imunitatea-parlamentara-si-protectia.html"><span style="color: #0563c1;">Imunitatea
parlamentară şi protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale</span></a></u>). </span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large; font-weight: normal; mso-bidi-font-weight: bold;">Acum, pentru a nu vă mai reține atenția cu chestiuni juridice și pentru a
fi pe înțelesul celor ce nu au pregătire în domeniu, am să mă refer strict la
înțelesul celor trei alineate ale art.72 din Constituție, care, redactate în
cadrul aceluiași articol titrat „Imunitatea parlamentară” a dat naștere ideii
greșite că parlamentarii s-ar bucura de impunitate, respectiv de o veritabilă
imunitate generală și absolută, în virtutea căreia făptuitorul nu poate deveni
subiect de drept penal oricare fapta comisă și oricare ar fi circumstanțele
sale.</span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large; font-weight: normal; mso-bidi-font-weight: bold;">În primul rând, trebuie să facem unele clarificări în această problemă.
Căci parlamentarii au dat cu totul alt sens imunității de care se bucură ei în
temeiul art.72 alin.1 din Constituție. Unii au înțeles că indiferent în ce
condiții și oriunde ar săvârși o infracțiune, indiferent de infracțiune de
infracțiune și de gravitatea ei, ar scăpa incidenței legii penale, ceea ce e inadmisibil.</span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><strong>1. În ceea ce
priveşte</strong></i><span style="font-weight: normal; mso-bidi-font-weight: bold;"> </span><strong><i style="mso-bidi-font-style: normal;">solicitările de arestare, reţinere sau
percheziţie pe baza cărora Parlamentul urmează a încuviinţa trimiterea în
judecată penală a deputaţilor ori senatorilor</i></strong></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-size: large; mso-ansi-language: RO;">Cum arătam, pentru infracţiunile ce nu au nici o
legătură cu îndeplinirea mandatului, parlamentarul răspunde penal ca oricare
alt cetăţean, singurele înlesniri ce i se recunosc fiind de ordin procedural.
În acest sens art.72 alin.2, în prima sa parte, precizează că „Deputaţii şi
senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au
legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea
mandatului, …”. În partea finală a aceluiaşi text, legiuitorul constituant
găseşte de cuviinţă să adauge: „…<b>dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau
arestaţi</b> fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea
lor”, adăugire pe care unii s-au grăbit să o califice – greşit! – ca fiind o
prelungire a imunităţii parlamentare.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">„Protecţia” la care se referă art.72 alin.2 din
Constituţia României, sub forma garanţiilor procedurale ale libertăţii
individuale, nu constă în aceea că deputatul sau senatorul să nu poată fi
urmărit, privat de libertate, percheziţionat sau trimis în judecată, ci în
aceea că nu poate fi pus în aceste situaţii fără „încuviinţarea” Camerei din
care face parte. Această garanţie este menită să împiedice ca un parlamentar să
fie privat de posibilitatea de a-şi exercita funcţia ca urmare a unor urmăriri
represive sau abuzive, inspirate din presupuse motive politice. Ea nu suprimă
represiunea penală, ci doar întârzie momentul judecăţii, în scopul de a nu
abate un parlamentar de la exerciţiul funcţiei sale. Mai exact spus, întârzie
momentul trimiterii în judecată, momentul urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Iar „încuviinţarea” – în concepţia iniţiatorilor
modificării Regulamentului Camerelor – „trebuie însoţită de probele relevante,
puse la dispoziţie de Parchet”. Cu alte cuvinte, Comisia de imunităţi nu l-ar
da pe mâna Parchetului pe respectivul parlamentar, citez: „decât după ce îl
judecă pe baza dovezilor”. Greşit! Căci aceasta ar însemna că respectiva
comisie parlamentară se substituie astfel justiţiei, ceea ce reprezintă o
grosolană încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat. Căci, potrivit
Constituţiei, <span style="mso-bidi-font-style: italic;">„<i>Urmărirea şi
trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie</i>”<i>. </i></span></span></span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent2" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Aşadar, Parlamentul nu este chemat să „judece”
fapta ilicită aflată în cursul urmăririi penale, ci doar să „încuviinţeze”
percheziţionarea, reţinerea sau arestarea preventivă a învinuitului, dacă
există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148 Cod procedură penală şi
numai după ascultarea acestuia.</span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent2" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: large;">2. Este posibilă „ridicarea” imunității
parlamentare?</span></i></b></div>
<div class="MsoBodyTextIndent2" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Imunitatea menționată în art.72 alin.1 din
Constituție, denumită și cauză de iresponsabilitate politică, poartă numai
asupra acelor fapte ilicite care rezultă din voturile și opiniile politice
exprimate în virtutea mandatului ce i-a fost încredințat în mod democratic de
către alegători. Imunitatea parlamentară durează pe tot timpul mandatului
parlamentar pentru faptele ilicite săvârșite în timpul exercitării acestuia. Nu
trebuie să fii expert în materie pentru a înțelege că acest articol, art.72
alin.1, reprezintă esența imunității parlamentare, care trebuie să apere nu
persoana, ci calitatea acesteia.</span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent2" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Textul constituțional nu face decât să
circumstanțieze conținutul concret al cauzei de iresponsabilitate politică
specială la care ne-am referit. Deci, imunitatea nu poate funcționa ca o „umbrelă”
sau, dacă vreți, ca o pavăză împotriva legii penale. Nu s-a dorit sustragerea
parlamentarului, indiferent cărui partid ar aparține, de la răspunderea penală,
ci doar deplina libertate a opiniei sale politice, subliniez din nou, a opiniei
politice, fără teama că cineva ar avea posibilitatea să-l supună la presiuni
sau împotriva sa să se comită abuzuri.</span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent2" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Din păcate, lucrurile s-au extrapolat și, indiferent
dacă faptele ilicite săvârșite în cursul exercitării mandatului derivă din
voturile sau opiniile politice emise în timpul îndeplinirii acestuia (calomnie,
insultă, în febra dezbaterilor parlamentare și care, potrivit art.72 alin.1,
pot atrage răspunderea juridică, respectiv civilă, disciplinară ori
contravențională), ori care nu au nici o legătură cu voturile sau cu opiniile
politice exprimate în cursul îndeplinirii mandatului (fapte infracționale),
parlamentarul respectiv se grăbește să fluture, zor nevoie, steagul imunității.</span></div>
<div class="MsoBodyTextIndent2" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">Așadar, imunitatea parlamentară nu se aplică decât
în sfera politică. Ea nu poate fi ridicată printr-o hotărâre a parlamentului,
fiindcă ea nu îi aparține parlamentarului. Ea poate fi ridicată numai de
alegători (nealegându-l și a doua oară). Nici senatorul ori deputatul, nici
Camera din care el face parte nu pot renunța sau încuviința renunțarea la
această imunitate, fiindcă ea este dictată de un interes public și, deci, este
de ordine publică.<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-64319574736797002302016-08-07T17:53:00.000+03:002016-08-07T17:53:35.028+03:00Anihilarea statului de drept<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: large;">
<span style="background-color: #f3f3f3;"><em>Discurs parlamentar</em></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">"Trăim o perioadă în care
problemele cu cât sunt mai multe, mai mari şi mai grave, cu atât sunt mai uşor
de bagatelizat. La fel este tratată şi nesfârşita serie de încălcări flagrante
ale Constituţiei României. Trebuie să spun, deşi cu părere de rău, că în
România statul de drept şi ordinea constituţională au fost cu dibăcie
anihilate. Echilibrul puterilor în stat a fost pur şi simplu fracturat. Şi,
culmea tupeului politic, cei care au transformat România într-o republică guvernamentală
tot bat monedă pe măreaţa idee a înfăptuirii unei democraţii reale. O gogoriţă.
Nu poţi face democraţie prin dictatura legislativă a Guvernului. Nu poţi face
reforma justiţiei călcând în picioare orice principiu de drept. Nu poţi vorbi
de asanarea morală a clasei politice, atâta timp cât permiţi accederea în
Parlament a infractorilor de drept comun şi a foştilor torţionari.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Deşi, prin Constituţie, delegarea
legislativă este o excepţie, la noi, ordonanţele de urgenţă au devenit mai
sfinte ca Biblia, iar Parlamentul s-a transformat într-o simplă anexă
guvernamentală. Ne aflăm totuşi, domnilor, în „fabrica de legi” a României, şi
nu la Teatrul Ţăndărică. Şi, totuşi, aceste „giumbuşlucuri legislative” sunt
tolerate cu o condamnabilă şi inexplicabilă largheţe.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Mai întâi, art. 73 din Constituţie
prevede că primul domeniu care se reglementează prin lege organică este
sistemul electoral (lit.a). Şi mai mult, potrivit aceluiaşi art. 73,
organizarea şi desfăşurarea referendumului se reglementează prin lege organică
(lit.d).</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Apoi, potrivit art. 115 din legea
fundamentală, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a
Guvernului pentru a emite ordonanţe, dar numai „în domenii care nu fac obiectul
legilor organice” (alin. 1). <span style="text-transform: uppercase;">ş</span>i
aceasta nu de pe o zi pe alta, ci în condiţiile riguros stabilite în textul
constituţional, şi anume: „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în
situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având
obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora” (alin. 4). „Ordonanţa de
urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de
urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul
Oficial al României… Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii
organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76” (alin. 5). „Ordonanţele
de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot
afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile
şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale…” (alin. 6)."</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: right; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><em><strong><span style="font-size: large;">Monitorul Oficial nr. 49 din 21 aprilie 2000, Partea a II-a (Dezbateri
parlamentare, Senatul, Sesiunea I Ordinară)</span></strong></em></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-24743333307451496612016-07-31T11:40:00.003+03:002016-07-31T11:40:33.242+03:00Ultraj prin presă nu există<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Ameninţarea de către un ziarist a
unui demnitar cu un rău, cum ar fi: darea publicităţii de către ziarist a
rezultatului demersului jurnalistic, ar putea atrage răspunderea acestuia
pentru săvârşirea infracţiunii de „ultraj prin presă”. Altfel spus, se pune
problema de a şti dacă în principiu ameninţarea ori ultrajul ar putea fi
săvârşite prin presă.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 28.35pt;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Potrivit art.206 din Codul penal,
„<i style="mso-bidi-font-style: normal;">(1)Fapta de a ameninta o persoana cu
savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva
sa ori a altei persoane, daca este de natura sa ii produca o stare de temere,
se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fara ca
pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru
infractiunea care a format obiectul amenintarii.</i></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 28.35pt;">
<span style="font-size: large;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="mso-ansi-language: RO;">(2)Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.</span></i><span style="mso-ansi-language: RO;">”</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 28.35pt;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Definind infracţiunea de ultraj,
art.257 din Codul penal se exprimă în felul următor: „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directa, lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau
vatamarile cauzatoare de moarte ori omorul savarsite impotriva unui functionar
public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat,
aflat in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu exercitarea
acestor atributii, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea
infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu o treime.</i>”</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 28.35pt;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Deci, săvârşirea trebuie să aibă
loc nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă. Ameninţarea se săvârşeşte
nemijlocit atunci când se produce în prezenţa fizică a funcţionarului
ultragiat. Ea se săvârşeşte prin mijloace de comunicare directă în situaţii echivalente
prezenţei fizice, adică prin mijloace de a comunica direct şi exclusiv cu funcţionarul,
cum ar fi telefonul, telegrama, scrisorile. În esenţă, infracţiunea de ultraj
implică un contact direct între făptuitor şi victimă – funcţionarul lezat. Acest
contact se realizează prin prezenţa ambelor părţi în momentul fierbinte al săvârşirii
faptei şi prin adresarea ameninţării direct funcţionarului. El se mai poate
realiza şi printr-o comunicare directă a acestor cuvinte de către făptuitor
printr-unul dintre mijloacele – telefon, telegramă, scrisoare – de natură a
limita contactul numai la cele două persoane. În acest mod şi numai în acest
mod poate avea loc săvârşirea infracţiunii de ultraj.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Dar cuvintele scrise în presă –
oricare ar fi acestea – nu implică nici prezenţa ambelor părţi, nici adresarea
directă de către ziarist către funcţionar a ameninţării şi nici comunicarea
acesteia printr-un mijloc care să creeze un contact limitat la cele două
persoane. Presa se caracterizează tocmai prin difuzarea ei la masa în masa de
cititori. Ea nu este ca telefonul, scrisoarea, telegrama, un mijloc de
comunicare între două persoane, ci un mijloc de informare a unei mulţimi de
cititori. Este cu totul altceva decât acel mijloc de comunicare directă la care
se referă art. 257 din Codul penal. Ceea ce înseamnă că atât infracţiunea de
ultraj, cât și cea de amenințare nu se pot săvârşi prin presă.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">În această situaţie – a
incompatibilităţii dintre condiţiile cerute de legea penală pentru existenţa
infracţiunilor de ultraj ori de ameninţare şi posibilitatea săvârşirii acestor
infracţiuni prin presă – nici când nu va putea fi adus un jurnalist în faţa
instanţei penale pentru ameninţare ori ultraj „prin presă” aşa cum, nici până
în prezent, în practica instanţelor judecătoreşti, nu este cunoscut vreun caz
de condamnare pentru astfel de infracţiuni săvârşite prin presă. Un asemenea
caz, dacă ar fi existat, ar fi nesocotit şi litera şi spiritul textului
incriminator.<o:p></o:p></span></span></div>
<span style="font-size: large;">
</span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-33389514171606645352016-07-29T10:41:00.001+03:002016-07-29T10:41:11.230+03:00Anomalii ale procesului legislativ<span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">„Săptămâna trecută am fost puşi, după cum bine
ştiţi, într-o situaţie inedită: ni s-a cerut să votăm Legea privind protecţia
tranzitorie a brevetelor de invenţie – adoptată deja de Camera Deputaţilor în
procedură de urgenţă – şi aceasta, concomitent cu dezbaterea unei ordonanţe de
urgenţă având acelaşi conţinut. Dacă vă amintiţi, toamna trecută, cu prilejul
adoptării legilor de salarizare a magistraţilor, am mai fost puşi în situaţia
ciudată de a ni se cere să votăm, în aceeaşi zi, o ordonanţă de modificare a
altei ordonanţe. Fără nici o exagerare, era vorba de o „modificare a
modificării”. Sunt anomalii ale procesului legislativ ce nu mai pot fi în nici
un caz privite cu îngăduinţă. La un moment dat, eu însumi, de la acest
microfon, am cerut să se pună capăt legiferării prin ordonanţe, fie ele simple
sau de urgenţă. Tardiv, mărturisesc că atunci, lăsându-mă purtat de un curent
de opinie cvasigeneralizat, mă bătea gândul că principalul vinovat era
primul-ministru, răspunderile celorlalţi miniştri considerându-le, în sinea
mea, ca ceva periferic. Am făcut, din curiozitate, o verificare a celor care
contrasemnează aceste ordonanţe, a celorlalţi miniştri, şi vă sfătuiesc să
faceţi şi dumneavoastră aceeaşi verificare şi o să ajungeţi la alte concluzii.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Ei bine, domnilor colegi, acum am toate motivele
să văd altfel lucrurile. Sunt înclinat să cred că cel puţin doi factori
alimentează această situaţie.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Un prim factor îl constituie birocraţia scăpată de
sub control. În acest sens, ilustrativ este cazul dublării cu o ordonanţă a
unei legi deja votate de Camera Deputaţilor. Să nu fi ştiut miniştrii care
contrasemnează respectiva ordonanţă că protecţia brevetelor de invenţie făcea
deja obiectul unei legi în fază finală?</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Cel de-al doilea factor ar fi, după părerea mea,
nereprimarea tentaţiei miniştrilor de a soluţiona prin ordonanţe simple sau de
urgenţă situaţii ce nu reclamă urgenţa legislativă. Şi tot aici se cuvine a fi
remarcată inconsistenţa multor iniţiative promovate ca ordonanţe.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Oricum ar fi, trebuie să admitem că ordonanţele nu
sunt de natură să transforme Parlamentul – aşa cum se susţine deseori – într-o
anexă a Executivului. Şi aceasta, pentru bunul motiv că nimic nu ne împiedică
să examinăm în detaliu conţinutul normativ al fiecărei ordonanţe, aducându-i
modificările necesare. După cum nimic nu ne împiedică să respingem, desigur
motivat, o ordonanţă, în interesul ei.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Singurul impediment – este adevărat – îl
constituie faptul că ordonanţele de urgenţă, potrivit Constituţiei, intră în
vigoare la data depunerii lor spre aprobare şi, prin chiar aceasta, se creează
riscul ca ele să producă unele efecte nedorite până în momentul corectării
cutărei sau cutărei dispoziţii.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Spunând aceasta, am ajuns, de fapt, la miezul
lucrurilor. Mă întreb şi vă întreb dacă nu cumva sursa neînţelegerilor rezidă
în chiar prevederile Constituţiei. Mai exact în ambiguitatea lor.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">De ce s-a admis recursul la ordonanţe chiar pe
durata sesiunii parlamentare? De ce să-i fie delegată Guvernului legiferarea,
când noi ne aflăm în plină activitate?</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Apoi, de ce nu defineşte Constituţia conţinutul
noţiunii de „cazuri excepţionale”? Să se limiteze, oare, acestea numai la
situaţiile de forţă majoră? Să nu intre aici urgenţele perioadei de tranziţie
în care ne aflăm?</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Iată numai câteva dintre întrebările ce-şi
aşteaptă răspuns. Până atunci însă doresc să reafirm că nu agreez legiferări
prin ordonanţe”.</span></span></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: right; text-indent: 0.5in;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">(Monitorul
Oficial nr. 21 din 3 martie 1998, Partea a II-a, Dezbateri parlamentare,
Senatul, Sesiunea I Ordinară)</span></span></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-58716410773646448482016-07-25T16:08:00.004+03:002016-07-25T16:08:58.499+03:00Numai „veşti bune” despre agricultura românească<span style="font-size: large;">
<!--[if supportFields]><b
style='mso-bidi-font-weight:normal'><span style='mso-ansi-language:RO'><span
style='mso-element:field-begin'></span>tc "11. Numai veştibune despre
agricultura românească"</span></b><![endif]--><!--[if supportFields]><b
style='mso-bidi-font-weight:normal'><span style='mso-ansi-language:RO'><span
style='mso-element:field-end'></span></span></b><![endif]--></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Iată că a fost nevoie de o nouă intervenţie
energică externă pentru ca să ne aducă aminte de reforma din agricultură, care
este atât de sublimă încât nu mai prezintă interes, din păcate, nici măcar ca
temă de dezbatere în talk‑show‑uri. Nu mai este de mirare deci că suntem
codaşii de necontestat ai derulării fondurilor primite de la Uniunea Europeană
pentru sprijinirea agriculturii. Iar pentru a înţelege mai bine cât de mult se
abate Guvernul de la implementarea reformei în domeniu, să vedem ceea ce s‑a
făcut concret în acest sens.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Astfel, la sfârşitul anului 2003, ţăranii care nu
ştiu cum să‑şi mai ducă traiul de la o zi la alta, au aflat că Guvernul s‑a
gândit şi la ei şi a simplificat cât se poate de mult posibilitatea de a primi
aceste fonduri europene. Probabil că nea Ion din Văscăuţii de Deal şi‑a frecat
mulţumit mâinile bătătorite de atâta muncă şi şi‑a zis că, în sfârşit, va primi
şi el ceva bani să iasă din iarnă. Numai că, pentru aceasta, este necesar să
întocmească un banal proiect de derulare a investiţiilor ulterioare pe care să‑l
susţină la un aşa‑numit Centru Regional. Vestea şi mai bună este că va putea
depune acest proiect şi sub forma unei dischete pentru computer. Ei, ăsta da
sprijin pentru ţărănimea română! Să vezi acum accelerare a reformei: îl şi
vedem pe ţăranul nostru luând grabnic „Săgeata Albastră” spre Centrul Regional,
timp în care îşi creionează pe „lap‑top”‑ul personal planul de afaceri. Să fim
serioşi: asta poate doar, cel mult, dacă respectivul agricultor este din „mica
Elveţie” a României. Adică legendara comună Cornu, localitatea cu cea mai mare
densitate de computere pe cap de „ţăran”. Dar aşa...</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-size: large;">Şi iată că la fel cum au sfârşit anul trecut,
adică „în forţă”, autorităţile de la Bucureşti aşa au început şi noul an. După
ce i‑a reformat pe ţăranii din ţară, fani declaraţi ai performantei tehnologii
informaţionale, responsabilii guvernamentali au trecut şi la „liniştirea apelor
în afară”. Probabil ca să închidă gura „cârcotaşilor” din UE că nu accelerează
cât se poate pedala reformei, Ministerul Agriculturii „a comis‑o” cu o nouă
hotărâre istorică. Din ciclul deschis cu numărarea delfinilor din Marea Neagră
şi subvenţionarea gogoşilor de mătase. De această dată s‑a comunicat public că
pentru tăierea urechii unui animal tariful minim practicat de un veterinar va
fi de 60.000 de lei. Pentru operarea tumorii unei pisici, preţul de pornire va
fi de 80.000 de lei. În fine, toată ţara a luat act că în timp ce preţul pentru
asistenţa la fătare a unei vaci este de 75.000 de lei, în cazul unei iepe este
de 100.000 de lei. Adică, tot atât cât pentru tăierea cozii unui animal mare.
Acum, nu spune nimeni că acest mercurial nu îşi are rostul lui. Totuşi, chiar
acestea să fie măsurile prin care se încearcă scoaterea agriculturii româneşti
din dezastrul în care se află? Căci, în fond, ce este mai important? Căutarea
de soluţii pentru irigaţii şi diminuarea efectelor secetei care ne afectează tot
mai grav? Sau cât costă pedichiura făcută unui hamster de campanie? </span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-10199762505396950972016-07-23T10:13:00.002+03:002016-07-23T10:13:57.661+03:00Istoria se repetă? <span style="font-size: large;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; tab-stops: 19.85pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "Times New Roman",serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: large;">Îmi amintesc că, după ce a regizat – fără prea mare succes, ce-i drept –
mascarada „demisionarilor demişi”, premierul Adrian Năstase şi-a încearcat din
nou talentele teatrale. Astfel, în cadrul unei videoconferinţe cu prefecţii,
prim‑ministrul de atunci al României îşi anunţa reprezentanţii din teritoriu că
vor urma puzderie de schimbări printre capii ministerelor. Bineînţeles, anunţul
„a fost scăpat” cât se poate de transparent către presă, ca să afle deîndată
întreaga ţară cum luptă premierul cu incapabilii, mai ceva ca Rambo cu
teroriştii din filmele americane. Este treaba oricărui şef de Cabinet barem să
declare că nu va pune geană pe geană până nu va îmbunătăţi situaţia din ţară.
Dar ceea ce nu mai era de înţeles era faptul că premierul îi anunţa pe
prefecţi, zâmbind bliţurilor, că îi va schimba pe miniştri. Chiar să nu i se fi
ivit ocazia să dea, fie şi întâmplător, nas în nas cu colegii de Guvern pentru
a le spune, pe un ton amical sau unul oficial, că nu este mulţumit de
activitatea unora dintre ei? Greu de crezut! Astfel că această aparent ilogică
spălare a rufelor guvernamentale în văzul întregii ţări îşi avea totuşi rostul
său: acela de a inocula populaţiei imaginea de justiţiar cu mâini de fier a
premierului. Un premier care declara că „următoarele schimbări importante de la
nivelul ministerelor pornesc din dorinţa de a asigura o foarte bună activitate,
prin găsirea locului potrivit pentru fiecare, în funcţie de experienţă şi de
angajare”. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; tab-stops: 19.85pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "Times New Roman",serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: large;">Lăsând la o parte exprimarea specifică păgubosului limbaj de lemn, deşi
într-o manieră vădit stilizată, într‑adevăr, Adrian Năstase dădea şi asigurări
prefecţilor că nu vrea să bage spaima înlocuirii în secretarii de stat: „Nu
vreau să creez panică, dar vor avea loc schimbări pentru că a apărut o anumită
blazare”. Totul se desfăşoara deci după un scenariu scris de panicatul profesor
Hâncu, cel care tot declara că nu vrea să sperie pe nimeni, dar vor avea loc
niscai cutremure. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; tab-stops: 19.85pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "Times New Roman",serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: large;">Iar în ceea ce priveşte „blazarea” pe care şeful Guvernului o observa pe
chipurile subordonaţilor săi, ea era cât se poate de înţeles, mai ales dacă ne
amintim de o declaraţie dată de Mircea Dinescu, în martie 1989, prestigiosului
cotidian francez „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Liberation</i>”.
Întrebat de ce nu merg lucrurile în România, imprevizibilul scriitor a răspuns
printr-o inedită fabulă. Şi cât adevăr conţinea ea. Zicea scriitorul că s-a
făcut un sondaj de testare a trei şoricei: unul ţăran, altul muncitor şi cel
din urmă intelectual, care, timp de o lună, au beneficiat de aceleaşi condiţii
de viaţă. La sfârşitul testului însă, primii doi şoricei arătau înfloritor, în
vreme ce ultimul, şoricelul intelectual, vai de mama lui. Se vedea cale de o
poştă că nu-i ardea de nimic, că era blazat. Întrebat dacă nu s-a bucurat şi el
de acelaşi regim, a răspuns sec: „Ba da, dar mie mi s-a mai arătat şi pisica”. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 0pt; mso-layout-grid-align: none; tab-stops: 19.85pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "Times New Roman",serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: large;">Învăţăturile fabulate, este ştiut, sunt mereu actuale, aşa că, pornind de
aici, este clar că premierul le arata colegilor săi pisica remanierii. Iar
miniştrii, alături de prea mulţii lor secretari de stat, normal că era
paralizaţi de nesiguranţa în care se aflau: „Ce rost are să mă zbat pentru
binele public când mă paşte remanierea”, se întreabau, fără îndoială,
demnitarii vizaţi. Ceea ce nu conduce în nici un caz la o „foarte bună”
activitate guvernamentală. Iată de ce este de dorit ca acest sentiment stresant
de instabilitate să nu mai fie întreţinut prin tot felul de termene,
pronosticuri şi avertismente. Chiar dacă pentru aceasta premierul Năstase ar
trebui să fi făcut ceva concret, nu doar să dea declaraţii pentru a dovedi
electoratului că este într-adevăr adeptul eliminării corupţilor şi
incompetenţilor din conducerea ţării.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: rgb(250, 254, 251); line-height: normal; margin: 0in 0in 8pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "Times New Roman",serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: large;">Istoria se repetă?</span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-82097937123497469762016-07-22T09:23:00.000+03:002016-07-22T09:23:18.141+03:00„NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE”<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: large;">
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> - Potrivit art.11 din Legea nr.115/1999 privind răspunderea
ministerială: „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Membrii Guvernului răspund
penal <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">pentru faptele săvârşite în
exerciţiul funcţiei lor </b>de la data depunerii jurământului şi până la
încetarea funcţiei, în condiţiile prevăzute de Constituţie</i>”.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Cazurile de răspundere penală instituite prin art.8 din
Legea răspunderii ministeriale, săvârşite de membrii Guvernului în exerciţiul
funcţiei lor, constituie infracţiuni specifice care nu pot fi săvârşite decât
de un ministru în exerciţiul funcţiei sale şi pentru care aceştia răspund penal
în condiţiile prevăzute de art.72 alin.2 din Constituţie potrivit căruia:</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Deputaţii şi
senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au
legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea
mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără
încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi
trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie</i>”.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Cum precizam în articolul <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><a href="http://corneliuturianu.blogspot.ro/2016/02/raspunderea-penala-parlamentarilor.htmlhttp:/corneliuturianu.blogspot.ro/2015/01/raspunderea-parlamentarilor-ministri.html"><span style="color: blue;">Răspunderea
penală a parlamentarilor-miniştri</span></a></b>, legea specială a responsabilităţii
ministeriale nu-l scuteşte pe ministru de prevederile Codului penal; ea nu face
decât să extindă aria incriminărilor, definind infracţiuni specifice acestei
funcţii.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> - Pentru infracţiunile ce nu au nici o legătură cu mandatul
de parlamentar ori cu statutul de membru al Guvernului, <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">comise în afara exercitării
funcţiilor lor</i></b>, parlamentarii-miniştri răspund juridic ca orice alt
cetăţean, singurele înlesniri ce li se recunosc fiind de ordin procedural
(art.72 alin.2 şi 3 din Constituţie).</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 0pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"> Aşadar, ministrul nu se poate sub nici un motiv sustrage
legii penale ordinare în cazul în care săvârşeşte infracţiuni prevăzute de
Codul penal. Şi asta pentru că, potrivit Constituţiei, „Nimeni nu este mai
presus de lege” şi nici un fel de privilegii nu pot fi îngăduite. Ar fi absurd
şi ridicol totodată să ne imaginăm că luarea de mită, traficul de influenţă,
subminarea economiei naţionale etc. ar putea rămâne nepedepsite.</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2054955647032096309.post-83345355365002337512016-07-21T09:43:00.001+03:002016-07-21T09:43:38.453+03:00Prostituţia in integrum
<br />
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">Există
prostituţie în România? Există. Sub toate formele. Este drept, cantitativ
vorbind, domină prostituţia morală.</span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">Prostituţia,
adică ocupaţia femeii care se vinde pentru bani oricărui bărbat. Aceasta ar fi
definiţia clasică a celei mai vechi meserii din lume. În condiţiile de sărăcie
generalizată din ziua de azi, este socotită de multe tinere drept unica sursă
de existenţă, iar de către unii politicianişti, ca izvor inepuizabil de
venituri pentru firavul nostru buget de stat.</span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">În
acest context, a apărut aşteptata şi, totuşi, surprinzătoarea propunere
legislativă de înfiinţare a caselor de toleranţă.</span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">Societatea
românească a tot fremătat, iar talk-show-urile pe această temă se ţin lanţ.</span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">Pro
sau contra, toată lumea este de acord că este vorba de un fel de prostituţie <i>in
integrum, </i>dar până acum se uită că prostituţia şi proxenetismul sunt încă
incriminate de Codul penal în vigoare. Articolul 213 pedepsește cu ani grei de
închisoare aceste infracţiuni. Astfel că, până la montarea felinarelor roşii în
faţa caselor intime, trebuie depăşit acest obstacol legislativ. Cum?</span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO;">Ştiţi
prea bine, doamna ministru Prună, că acest lucru este posibil numai prin
dezincriminarea prealabilă a celor două infracţiuni. Altfel spus, abrogaţi cele
două texte incriminatoare şi, gata, practic, prostituţia s-a legalizat.</span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Numai aşa ne putem permite să tolerăm
fenomenul, prefăcându-ne că el nu există, ignorându-l deci cu bună ştiinţă, în
schimb controlându-l discret.</span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Nu mai este nevoie de nici o lege specială
care să stârnească, în mod normal, anatema Bisericii Ortodoxe.</span></span></div>
<div class="Pa5" style="margin: 1pt 0in 0pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span class="A5"><span style="color: windowtext; font-size: 14pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Societatea se va face că plouă. Noii
investitori strategici vor înfiinţa societăţi comerciale de prestări servicii
intime, ministrul de externe va anunţa revenirea a zeci de mii de românce pe
plaiurile natale, ministrul muncii va publica metodologia protecţiei acestei
vechi meserii, fireşte în condiţiile medicale prescrise de distinsul ministru
al sănătăţii. În fine, ministrul de finanţe va putea calcula accizele pe
perversiuni. Să vezi atunci trântă cu euro.<o:p></o:p></span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/17260822117828443749noreply@blogger.com0