Evadare

 

 

EVADARE

 

 

Din nou miez de noapte

Cu gânduri de veghe

La ora când nimeni

Pe nimeni nu crede!

 

Doar firele vieţii

Îşi deapănă fumul

În rând cu drumeţii

Le mistuie drumul...

 

Iar luna străbate

Eterica rută

Cu raze brumate

Pustie şi mută.

 

Atuncea aş vrea

În braţe s-o strâng

Să râd lângă ea

Şi, poate, să plâng.

 

Dar viaţa nu este

Clădită din piatră

Şi-i doar o poveste

Dorinţa-mi deşartă!