SINGUR DORUL

 

SINGUR DORUL

 

A-nceput frunza să cadă

Nu e toamnă, dar va fi…

Teii se vor veşteji

Noi vom fi tristeţii pradă!

 

Iar pe strune belalii

Tinere de-o veşnicie

Ceres cântă în câmpii

Cea din urmă melodie

 

Rândunele-nfrigurate

Îşi vor lua la revedere

Către soarele din ele

Vor zbura tot mai departe

Singur dorul taine poartă

Şi în suflet ne rămâne

Clipa vieţii s-o adune

Precum toamna frunza moartă!