Când ne referim la calomnia
prin presă, înţelegem afirmaţia denigratoare răspândită
prin mijloace ale mass-mediei: ziare, emisiuni televizate, emisiuni
radiofonice, casete imprimate etc. Astfel încât cele arătate, în continuare, cu
privire la gazetari (ziarişti – profesioniştii presei scrise) se referă în
egală măsură şi la cei ce activează în celelalte mijloace de informare în masă.
a) Pentru o persoană din
afara profesiunii de gazetar, faptul de a face publică o afirmaţie denigratoare
prin intermediul presei implică intenţia specifică infracţiunii de calomnie.
Cel ce foloseşte presa ca mijloc de a-şi exprima gândirea sa defăimătoare îşi
dă seama, prevede şi chiar urmăreşte ca un număr cât mai mare de persoane să ia
cunoştinţă de conţinutul afirmaţiilor sale. Căci presa este mijlocul prin care
se supradimensionează aria de răspândire a unei afirmaţii calomnioase.
Asemenea persoane, din afara
activităţii publicistice propriu zise, pot fi cei care introduc o afirmaţie
calomnioasă fie într-un interviu, fie în scrisoarea adresată unui cotidian, fie
în folosirea dreptului la replică, fie în cadrul unei dezbateri televizate, fie
în altă formă de manifestare destinată să se încorporeze într-o activitate a
mass-mediei.
Pentru astfel de persoane –
extranee activităţii de presă – intenţia se conturează prin folosirea acestui
mijloc de comunicare a cărui forţă de răspândire este puternică şi general
cunoscută. Fapta lor se înscrie în categoria calomniei prin presă, ea însă se
diferenţiază de faptele cu acelaşi conţinut obiectiv săvârşite de cei care
activează în organismele mass-mediei.
De aceştia din urmă ne vom
ocupa în cele ce urmează.
b) În ultima vreme au loc
numeroase manifestări – congrese, simpozioane, conferinţe, întâlniri – în care
se discută despre rolul presei, despre pregătirea, activitatea şi îndatoririle
ziariştilor, despre cum ar trebui să se exercite profesiunea de ziarist, despre
raportul dintre această activitate şi libertatea cuvântului, despre deontologia
profesională în ziaristică, şi despre alte probleme legate de această
îndeletnicire. Numeroşi vorbitori îşi expun punctele de vedere, auditorii
prezenţi iau note, se pun întrebări, se formulează răspunsuri, se exprimă teze
şi deziderate pe care noi simpozioane şi congrese sunt destinate să le ia în
considerare şi să le dezbată.
Această insistentă
preocupare pentru coordonatele profesiunii de ziarist dovedeşte, pe de o parte,
o recunoaştere a rolului pe care presa îl deţine în viaţa socială, iar pe de
altă parte, un efort de a găsi şi stabili condiţiile obiective şi morale în
care acest rol poate şi trebuie să fie îndeplinit.
Ar fi greu să ne referim la
toate dezideratele şi recomandările înfăţişate în retorica abundentă a tuturor
acestor manifestări. Rămân însă bine conturate importanţa ce se acordă acestei
activităţi şi preocuparea de a-i stabili anumite coordonate de înfăptuire.
Această din urmă preocupare – repetată insistent – pare să învedereze că încă
nu există un complex bine închegat de norme stabile şi persistente, privind
exercitarea profesiunii de ziarist (şi, în general, de lucrător în domeniul
mass-mediei).
Întrucât, în aceste file,
abordăm un segment redus şi cu un contur propriu al activităţii de presă, nu
apare necesar să investigăm dezbaterile conferinţelor şi simpozioanelor care se
ţin, ci ne vom îndrepta atenţia asupra unor anume aspecte ale activităţii
ziaristice, ce pot fi puse în legătură cu calomnia prin presă. Normele
juridice, pe de o parte, realităţile vieţii sociale, pe de altă parte, pot
furniza premise cu ajutorul cărora să încercăm a ne orienta în această
problemă.
Gazetarii au, în cadrul profesiunii lor, îndatorirea de a-i informa pe cititori cu privire la toate împrejurările care prezintă interes pentru opinia publică. Articolul 31 alin.4 din Constituţie prevede: „Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice” (s.n.). Titlul sub care figurează acest text este „Dreptul la informaţie”.
Gazetarii au, în cadrul profesiunii lor, îndatorirea de a-i informa pe cititori cu privire la toate împrejurările care prezintă interes pentru opinia publică. Articolul 31 alin.4 din Constituţie prevede: „Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice” (s.n.). Titlul sub care figurează acest text este „Dreptul la informaţie”.
Acest
drept la informaţie face parte din drepturile fundamentale ale persoanelor
prevăzute în Constituţie. Lui îi corespunde obligaţia, edictată expres
în sarcina mijloacelor de informare în masă, de a informa opinia publică.
Textul adaugă că informarea trebuie să fie corectă.
S-ar
putea considera că obligaţia de a informa opinia publică se referă la tot ce se
întâmplă în mediul social, la toate împrejurările şi situaţiile care au loc în
acest mediu. Ar constitui obiect de informaţie toate succesele şi faptele
lăudabile, dar şi acţiunile infamante, corupte şi imorale.
Demascarea
faptelor incorecte, săvârşite de oricine, dar mai ales de cei ce ocupă poziţii
preponderente în viaţa socială şi în organele statului ar fi de natură să
contribuie la formarea şi păstrarea unui climat moral în viaţa societăţii. În
felul acesta s-ar trage un semnal de alarmă care ar putea pune capăt unei
practici incorecte şi ar putea împiedica pe alţi amatori de asemenea practici
să realizeze planurile lor nocive.
Se
ridică problema dacă asemenea informaţii, atunci când cuprind referiri la fapte
incorecte, ar putea intra în categoria infracţională a calomniei, din moment ce
se poate considera că ele se înscriu în obligaţiile profesionale ale
gazetarilor şi îndeplinesc rolul social de a aduce la cunoştinţa opiniei
publice fapte de natură a influenţa negativ nivelul moral al societăţii.
S-ar
putea răspunde că, atâta vreme cât activitatea gazetarului se înscrie în limitele
îndeplinirii obligaţiei sale profesionale de a informa opinia publică,
el nu poate fi învinuit pentru conţinutul reportajelor, articolelor sau
comentariilor pe care le publică, indiferent de împrejurarea că în acest
conţinut se găsesc şi afirmaţii defavorabile, privind aspecte negative în
comportamentul anumitor persoane.
Trebuie
însă ţinut seamă de faptul că, în textul constituţional menţionat mai sus, este
prevăzută o condiţie esenţială pe care informarea se impune să o îndeplinească:
să
fie corectă.
Atunci
când cei ce activează în mass-media introduc în gazetă sau în emisiunea
audio-vizuală materiale care depăşesc limitele informării corecte, afirmaţiile
denigratoare capătă vocaţia de a se încadra în infracţiunea de calomnie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu