Ceea
ce vom semnala aici, credeţi-mă, nu este o simplă difuzare de informaţii şi
nici un atac politic.
Din
păcate, cei care nu cunosc principiile organizării judecătoreşti sunt tentaţi să
mute disputa privind Consiliul Superior al Magistraturii pe tărâm politic, în
ciuda faptului, de exemplu, că 46 de instanţe (care sunt apolitice!) cer
revocarea judecătorului care pledează pentru numirea unui procuror în fruntea Consiliului
Superior al Magistraturii.
Voi
încerca să vă explic de ce unii insistă – pe bună dreptate – pe ideea
conducerii CSM-ului de către un judecător. Cum arătam pe larg în articolul Ce este şi cum funcţionează în România inamovibilitatea judecătorilor, judecătorii se bucură de inamovibilitate, în vreme ce procurorilor
le este recunoscută doar stabilitatea,
noţiune vidată, practic, de conţinut. Cele două categorii de „magistraţi” au,
potrivit Constituţiei şi legii de organizare judiciară, un statut complet
diferit. Şi nu este normal ca „garantul independenţei justiţiei”, aşa cum defineşte
Constituţia CSM-ul, să fie condus de un procuror, amovibil, care se „bucură” doar de stabilitate.
Ministerul
Public are o activitate independentă în cadrul sistemului judiciar, intrând în
componenţa Guvernului, pentru că, într-adevăr, el are o poziţie de apărare a
intereselor generale ale societăţii, în calitate de agent guvernamental.
Dispoziţiile art. 131 din Constituţie, plasând Ministerul Public între
autorităţile puterii judecătoreşti, iar pe procurorii constituiţi în parchete
„sub autoritatea ministrului justiţiei”, creează însă o stare de ambiguitate în
realizarea înfăptuirii justiţiei în numele legii. Căci, potrivit principiului
constituţional al independenţei judecătorilor „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii” (art.124
alin.3), în vreme ce „Procurorii îşi desfăşoară activitatea
potrivit principiului
legalităţii, al imparţialităţii şi al
controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei” (art.132
alin.1). Tot astfel, potrivit legii fundamentale „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin
celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege” (art.126 alin.1), în
vreme ce „Parchetele funcţionează pe
lângă (deci nu „în cadrul”, n.n.) instanţele
de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetarea penală a
poliţiei judiciare, în condiţiile legii” (art.131 alin.3). Legea privind
organizarea judiciară nr.304/2004 precizează că „Parchetele sunt independente
în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi
publice” (art.59 alin.4).
Pe
cale de consecinţă, plasarea Ministerului Public, parte a Executivului, şi a
procurorilor constituiţi în parchete „sub autoritatea ministrului justiţiei”,
membru marcant al Guvernului, constituie o gravă abatere de la principiile pe
care se întemeiază organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti.
În
fine, calitatea de „magistrat” a procurorului este discutabilă, el acţionând în
ipostaza de agent guvernamental, care reprezintă interesele generale ale
societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile
cetăţenilor. Ceea ce îi atribuie ipso
facto, într-o măsură apreciabilă, culoarea politică a Executivului pe care
îl serveşte.
Aşa
fiind, este logic că „procurorii constituiţi în parchete”, în condiţiile
Constituţiei şi ale Legii privind organizarea judiciară nr.304/2004, nu ar
putea intra în compunerea organismelor puterii judecătoreşti, respectiv
„instanţele judecătoreşti” şi „Consiliul Superior al Magistraturii”. Adică
singurele îndrituite a exercita „Autoritatea judecătorească”.
Culmea
este că în speţă, deşi actualul ministru justiţiei, judecător de carieră, a
fost desemnat din rândul tehnicienilor neangajaţi politic, militează în acord
cu cei câţiva judecători din CSM pentru conducerea acestui organism de către un
judecător de carieră, alţi câţiva judecători din cadrul aceluiaşi organism
susţin că această preşedinţie Consiliului se cuvine unui procuror, agent al
puterii executive, ceea ce este inadmisibil. Motiv pentru care până acum 46 de
instanţe (?!) solicită revocarea partizanilor rocadei la şefia colegiului ce a
aparţinut unui judecător în favoarea… unui procuror.
Citiţi şi Ce este şi cum funcţionează în România inamovibilitatea judecătorilor
Citiţi şi Ce este şi cum funcţionează în România inamovibilitatea judecătorilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu