La
sfârşitul lunii octombrie 2013, Camera Deputaţilor a adoptat tacit o propunere
legislativă iniţiată de către doi deputaţi UDMR-işti, Mate Andras Levente şi
Marton Arpad, prin care se instituie obligativitatea ca instanţele de judecată
din România să angajeze cunoscători ai limbii maghiare în zonele în care
aceştia au o pondere de peste 20% din totalul populaţiei. Totodată, proiectul
de lege prevede faptul că vor putea fi introduse cereri şi alte înscrisuri şi
în limba minorităţii maghiare, traducerea acestora cazând în sarcina statului.
Propunerea
a fost avizată negativ de Guvern, dar şi de Consiliul Superior al
Magistraturii. Aceasta pentru că, în condiţiile actuale, justiţiabilii au
posibilitatea să se exprime în faţa unui tribunal în limba maternă prin
intermediul unui interpret.
Potrivit
formei adoptate de Camera Deputaţilor, judecătorii şi procurorii care au
susţinut un examen de cunoaştere a unei limbi minoritare pot solicita cu
precădere numirea la judecătoriile în raza cărora minoritatea respectivă are o
pondere semnificativă. De asemenea, candidaţii declaraţi admişi la examenul de
cunoaştere a unei limbi minoritare au o prioritate în alegerea posturilor de la
judecătoriile în a căror rază teritorială minoritatea respectivă are o pondere
semnificativă. Mai mult, vor putea fi adresate cereri şi alte înscrisuri şi în
limba minorităţii maghiare, costurile ocazionate căzând în sarcina statului,
instanţele fiind obligate să angajeze magistraţi şi personal auxiliar „într-un
număr suficient” pentru a garanta funcţionarea instanţelor.
Propunerea
legislativă adoptată tacit de Camera Deputaţilor prin care se doreşte impunerea
limbii maghiare ca limbă oficială de stat în justiţia din România a primit în
cursul lunii noiembrie 2013 trei avize negative din partea Comisiilor
Senatului.
Aflu
din presă că, recent, Senatul a aprobat „tacit” respectivul proiect de lege
privind impunerea limbii maghiare ca
limbă oficială de stat în justiţia din România.
În
sprijinul adoptării de către Senat a proiectului de lege în adoptat tot „tacit”
de Camera deputaţilor în urmă cu un an şi jumătate, se invocă prevederile
art.141 din Regulamentul Senatului, potrivit căruia: „(1) Senatul se pronunţă asupra proiectelor de lege şi propunerilor
legislative ce intră în competenţa sa, ca primă cameră sesizată, în termen de
45 de zile”. În cazul depăşirii acestui termen, „se consideră că proiectul de lege sau propunerea legislativă a fost
adoptată în forma înaintată de iniţiator. În acest caz, adoptarea se anunţă în
plenul Senatului, iat proiectul de lege sau propunerea legislativă se
transmite, sub semnătura preşedintelui Senatului, către Camera Deputaţilor,
care va decide definitiv” (alin.2).
Abstracţie
făcând de delima privind stabilirea camerei decizionale, alături de cei care
mai cred că legea fundamentală nu este câtuşi de puţin facultativă, îmi pun
speranţa că garantul supremaţiei Constituţiei, Curtea Constituţională, va
reaminti domnilor parlamentari principiul fundamental înscris în art.13
potrivit căruia „În România, limba oficială este limba română”.
Altminteri,
în România, justiţiabilii români necunoscători ai limbii maghiare nu vor mai
avea acces la justiţie decât prin intermediul unui interpret sau traducător.
Lăsând la o parte faptul că potrivit acestei legi „perfect” neconstituţionale
Ministerul Justiţiei va fi obligat „să angajeze cunoscători ai limbii maghiare
în zonele în care aceştia au o pondere de peste 20% din totalul populaţiei”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu