Între
cauzele care înlătură răspunderea penală, legea a înscris, în art.153 Cod penal
şi prescripţia. Pe planul dreptului procesual penal, prescripţia răspunderii
penale reprezintă o cauză care fie împiedică punerea în mişcarea acţiunii
penale, fie, dacă a intervenit ulterior acestui moment, împiedică exercitarea
acţiunii penale. Aceste efecte ale prescripţiei se produc pentru orice
infracţiune, cu excepţia infracţiunilor contera păcii şi omenirii, indiferent
de data la care au fost comise.
Termenele
de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt prevăzute în
art.154 alin.1 lit.a-e Cod penal şi ele variază între 3 şi 15 ani, în funcţie
de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cu privire la care este
înlăturată răspunderea penală. Termenele de prescripţie se socotesc de la data
săvârşirii infracţiunii. În alin.2 al aceluiaşi text de lege se precizează că:
"în cazul infracţiunilor continue, termenul curge de la data încetării
acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data
săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei
de la data savârşirii ultimului act". Tot astfel, alin.3 al aceluiaşi
articol prevede că "În cazul infracţiunilor progresive, termenul de
prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii
sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare
rezultatului definitiv produs".
Potrivit
art.155 alin.1 Cod penal, cursul termenului prescripţiei se întrerupe prin
îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului
sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal. Cu privire la înţelesul
expresiei din acest text referitoare la actele care, potrivit legii, se comunică
învinuitului sau inculpatului, în practica judiciară şi în literatura de
specialitate s-a arătat că sunt asemenea acte şi cele efectuate faţă de
învinuit sau inculpat (de exemplu, ascultarea sau confruntarea lui), precum şi
cele efectuate în prezenţa acestuia (de exemplu, o percheziţie sau o cercetare
la faţa locului). În alin.2 al aceluiasi text de lege se precizează că „După
fiecare întrerupere (a cursului prescripţiei - n.n.) începe să curgă un
nou termen de prescripţie”.
Spre
liniştirea panicaţilor de „iminenta intervenire a prescripţiei speciale” şi, ca
urmare, înlăturărea răspunderii, în cazul marilor dosare de corupţie aflate în
curs de judecată, reamintesc aici că dispoziţiile art.155 alin.4 Cod penal
– potrivit cărora „Termenele prevăzute în art. 155, dacă au fost depăşite cu
încă o jumătate, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni”
– nu au ca efect înlăturarea răspunderii penale.
În
fine, presupunând că într-un proces penal aflat în curs de judecată ar fi
intervenit întreruperi ce au depăşit cu încă o dată termenul de prescripţie
prevăzut în art.155, potrivit art.157 Cod penal „(1) Cursul termenului
prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie
legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în
mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. (2)
Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare”.
Aşadar, în cazul intervenirii
prescripţiei, ca şi în cazul amnistiei, soluţia va fi de încetare a urmăririi
penale (dacă a intervenit în faza de urmărire penală) şi, respectiv, de
încetare a procesului penal (dacă a intervenit în faza de judecată). Ceea ce se
stinge prin prescripţie este acţiunea penală, fapta continuând a fi incriminată
de lege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu