"Bubele magistraţilor superiori"

Autor: Horia Tabacu

"Cum am provocat cel mai mare scandal din justiția românească postrevoluționară

Am observat că foarte mulți oameni sunt îngrijorați de ce s-ar putea întâmpla cu Justiția română. Eu nu cred că trebuie să ne facem mari probleme. Mai rău decât a fost la începutul anilor ’90 nu poate ajunge. Mai ales pentru cei tineri am să povestesc o întâmplare în acest sens, la care am participat. Ba chiar aș putea să afirm că am provocat-o.

Teofil Pop era președintele Curții Supreme de Justitie, prin anul 1991. M-am dus să- i iau un interviu pentru revista "Expres" . În loc să-mi răspundă la multele probleme, pe care i le puneam, el mi- a spus să nu mai merg la Corneliu Turianu acasă pentru că nu am nimic de învățat. Acesta era Președintele Tribunaluilui Municipiului București. Eu și Corneliu Turianu eram vecini și, din punctul meu de vedere prieteni. Teofil Pop a enunțat tot felul de critici la adresa Domnului Turianu. Știam că nu sunt adevărate și i le-am transmis. Pe de altă parte am fost surprins că Teofil Pop știe unde mă duc eu serile. Casa lui Corneliu Turianu o fi fost supravegheată sau eu eram urmărit? In ambele situații nu era în regulă mai ales că vorbele și amenințarea veneau de la primul magistrat al țării. Un om despre care eu credeam atunci că este mai important și decât președintele țării.

Turianu l-a dat în judecată pe Teofil Pop. Adică președintele Tribunalului Municipiului București l-a acționat în instanță pe Președintele Curții Supreme de Justiție. Așa ceva nu se mai întâmplase. Presa din țară a reacționat. Chiar în străinătate au apărut articole pe această temă.

Situația respectivă îi punea în mare încurcătură și pe cei de la Putere. Turianu era și este unul dintre cei mai reputați și nepătați juriști din România. Teofil Pop era invers. Și nu am să insist cu informații despre el pentru că a murit în anul 1998.

Eu nu eram singura persoană față de care Teofil Pop vorbise urât despre Corneliu Turianu. Mai erau și alții. Afirmațiile lui Teofil Pop, cum că Turianu și-ar fi făcut buletin de Scornicești… puteau fi demontate într-o singură ședință de judecată. Dar cine să judece ? Cine să ancheteze, cu cine să înceapă ? Și au început cu mine. A venit un polițist să mă facă de râs în bloc, cu un mandat de aducere. Am fost chemat de urgență la Procuratura generală. M-a anchetat un procuror cu care petrecusem împreună Crăciunul, parcă. M-a surprins atitudinea lui. A vrut să îmi dicteze el ce să scriu, m-a cam amenințat…

În timpul acesta ziarele vuiau. Teofil Pop recunoscuse că a vorbit cu mine și m-a averizat. El susținea că mi-ar fi spus altceva. Dar era evident că eu sau Corneliu Turianu(sau amândoi?) fusesem supravegheați. Din moment ce președintele Curții Supreme de Justiție știa unde mergeam eu seara. Și a ținut să îmi arate și mie că știe și să mă și avertizeze în acest sens.

Doar eu am fost anchetat și altceva nu s-a mai întâmplat. Teofil Pop a lansat atunci zvonul că s-ar fi împăcat cu Corneliu Turianu. Era o minciună care a mușamalizat cazul. Am vorbit azi dimineață la telefon cu Corneliu Turianu. Nu mai suntem vecini. Nu s-a mai întâmplat nimic de atunci. S-au scris doar niște pagini în cărți despre această poveste."

Citiţi mai mult: Bubele magistraţilor superiori (II)
EVZ.ro