ÎNSETAT DE CÂNTEC
Nu ştiu să cânt, să-ncânt, să mă prefac
Puzderii de puteri în secete-au murit
Păduri s-au clătinat sub vârsta mea
Şi prietenii cei buni au obosit…
Mi-i drumul îmbrumat de-ntâmplare
Şi pasul poposeşte-n amintiri
O toamnă de argint îmi pare
Că-aşază-n sânge blânde prăbuşiri.
Apă, aer, umbră, cald, lumină
Cad alene, mut, în trupul meu
Frigul ninge brume peste tot
Pe furiş mă uit la curcubeu
Plec în iarnă, anii nu sunt grei
Steaua-mi face vargă pe un cer
Ce-l privesc cu gândul la ai mei
Însetat de cântec şi de ger.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu