Articol preluat de pe mariustuca.ro
Autor: Gabriela Antoniu
Reporter: Domnule Turianu, sunteţi secretarul Colegiului CNSAS. Ce se mai întâmplă azi în această instituţie?
Corneliu Turianu: La CNSAS, o altă invenţie. O invenţie care a dat peste cap Legea CNSAS. Această lege nu prevede nici o sancţiune pentru cei dovediţi că au colaborat cu Securitatea. O singură sancţiune este atunci după ce un candidat la alegeri – locale, parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale- dă declaraţia pe propria răspundere că nu a colaborat cu Securitatea şi se dovedeşte ulterior că este mincinoasă. Este o infracţiune prevăzută în Codul Penal privind omisiunea denunţării sesizării organelor judiciare. De ceva vreme am observat că s-a uitat să se facă sesizarea sau să făcea sesizarea pentru omisiunea sesizării la instituţia unde lucra omul. Dar dacă acesta nu mai lucrează acolo? Nu, domne, sesizarea se face, după cum am stabilit noi, membrii Colegiului, la organul de procuratură. Am trimis sesizările şi procurorii, nu cei de la DNA, au zis: „Da, da vedeţi dvs e prescrisă fapta”. Cum e prescrisă? „Păi, zice, domne, de la data sesizării a expirat termenul”.E adevărat că legea spune că prescripţia curge de la data sesizării faptei. Dar trebuie făcută distincţia (mai multe aici) . „Nu”, zice, „CNSAS are datoria când sunt depuse candidaturile, dvs să vă sesizaţi imediat pentru infracţiunea de omisiune în declaraţii”. Păi, la voi curge prescripţia înainte de a se stabili fapta de infracţiune? Păi cine o află înainte, cine ştie prima dată că ăla a minţit? O ştie doar el. Dar nu ştim noi. Iar noi trebuie să o luăm procedural: să trimitem relaţii, să facem expertize etc. În majoritatea cazurilor se depăşeşte termenul. Este inadmisibil. Şi am făcut la procurorul de la Iaşi o sesizare care a spus că fapta e prescrisă pentru că trebuia să facem sesizare de îndată. Păi şi respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie? Ştii mata că ăla a comis o infracţiune? Am trimis şi la procurorul şef şi acum aşteptăm să vedem dacă drăguţul de Tribunal Iaşi confirmă această neştiinţă de carte. Altminteri, dacă nu e neştiinţă de carte, cineva vrea să desfiinţeze CNSAS. Mai avem patru vagoane de dosare de verificat. Nu ştim ce e acolo la ora actuală. Ce facem cu alea patru vagoane? Eu zic aşa, să nu le mai cercetăm, dă-le dracu, că sunt prescrise.
Reporter: Au trecut vremurile când CNSAS era cum e astăzi DNA...
Corneliu Turianu: Da, o altă treabă legată de Legea CNSAS. După ce legea a fost modificată, noi nu mai dăm sentinţe. Noi suntem doar nişte scormonitori, care prezentăm instanţei documente că, unul sau altul, e posibil să fi fost colaborator al Securităţii. Iar instanţa trebuie să stabilească dacă întruneşte condiţiile de colaborator. Dar dacă se pierde procesul, noi trebuie să plătim cheltuielile de judecată. Nu instanţa care dă verdictul. De aia nu mai sunt oameni pe scări. S-au dus vremurile când CNSAS ţinea prima pagină a ziarelor. Şi e foarte bine. Nu mai dăm verdicte. Şi au dreptate. CNSAS nu e o altă instanţă judecătorească. Noi apreciem faptele care sunt. Acum o altă chestiune. Se uzita în adeverinţele CNSAS formula „nu a colaborat în sensul legislativ”. Cuvântul NU, afirmaţia negativă, nu este ceva pe care să-l dovedeşti. „Nu am fost niciodată la Timişoara”. Poţi să dovedeşti asta de când te-ai născut şi până acum? În schimb, dacă spui “În data de... eram la Arad”, asta se poate dovedi. Şi atunci am făcut la adeverinţele noastre un preambul în care povestim tot: a avut angajament, a luat bani, a trădat colegi, dar apreciaţi dvs, instanţa, dacă îndeplineşte condiţiile de colaborator. Deoarece sunt două condiţii pentru calitatea de colaborator. Să fi turnat şi să fi adus prejudicii prin încălcarea drepturilor omului. Şi aceste condiţii, puse cumulativ, nu prea sunt îndeplinite.
Reporter: Domnule profesor, la ultimul interviu pe care mi l-aţi acordat spuneaţi că justiţia e plină de miliţieni. S-au mai schimbat lucrurile între timp?
Corneliu Turianu: Unii au mai ieşit la pensie, alţii s-au reprofilat. Nu mai sunt aşa de mulţi. Înainte de Revoluţie, şi pe vremea mea, după fuga lui Pacepa, au retras vreo 10.000 de băieţi buni care au fost rearondaţi după pregătire, inclusiv pe la diferite instanţe. Şi ne-a trimis şi nouă unul, care, încet-încet a avansat şi acum aud că este formator de opinie pe la Curtea de Conturi. În mod normal, nu prea avea ce căuta acolo. Când îi mai prinzi pe ăştia? Când acced la funcţii. Poate să fie securistul securistului. Nu mai ai ce face pe lege. Dvs dacă vreţi să aflaţi ceva despre vecinul dvs, nu aveţi dreptul. Nici eu nu am voie să-i dau dosarul. Primele patru categorii -candidaţi la alegerile locale, parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale- le verificăm din oficiu, dar restul la cerere. Deci, nu mai sunt aşa de mulţi miliţieni pentru că şi vârsta şi-a spus cuvântul. Partea proastă că ăştia tineri sunt foarte grăbiţi şi au o mare responsabilitate. Ştiţi ce aş face eu? I-aş trimite în stagiu pe la arest să vadă cum e treaba pe acolo.
Reporter: Când credeţi că veţi termina de verificat cele patru vagoane de dosare?
Corneliu Turianu: Se lucrează intens, dar nu poţi şti când se termină.
Reporter: După ce terminaţi, e posibil ca CNSAS să fie desfiinţat sau reprofilat pe cercetare?
Corneliu Turianu: Viaţa de zi cu zi demonstrează că tot e nevoie de CNSAS. Partea proastă e că unii sunt grăbiţi să ignore faptul ăsta. O altă problemă la CNSAS e că nu avem drept de iniţitivă legislativă şi pentru rezolvarea unor probleme de legislaţie trebuie să facem anticameră. Există un articol în legea CNSAS, articolul 32, care împiedică urmărirea celor care au primit înainte 1998, când a intrat în vigoare legea, o decizie că nu au colaborat cu Securitatea. Şi noi mai avem patru vagoane de dosare de verficat. Şi, din oficiu, nu poţi să mai verifici decât pe cei care fac parte din cele patru categorii.
Reporter: Şi nici dacă găsiţi noi dovezi, nu puteţi contesta verdictul în instanţă?
Corneliu Turianu: Nu. Păi e articolul 32, care te împiedică. Ştiţi cum vine asta? Ăla a luat un certificat de bună purtare. Are certificat de virgin chiar dacă s-a însurat de trei ori. Articolul 32 a fost un articol de tranziţie. Ce zice articolul 32, dacă descoperiţi ceva şi omul are adeverinţă, dar face parte din cele 4 categorii, cercetaţi, dacă nu, nu aveţi voie. Noi am spus că, la cerere, avem voie. Toată legea asta e făcută la cererea cetăţeanului care vrea să-şi cerceteze dosarul. Avem greutăţi cu treaba asta fie dintr-o interpretare greşită a legii, fie dintr-o modificare necorespunzătoare. Au desfiinţat şi termenul de poliţie politică.
Reporter: Deci ce se întâmplă în cazul parlamentarilor?
Corneliu Turianu: Dacă mai candidează şi apar noi dovezi pot să-l verific din oficiu, dar dacă nu mai e parlamentar, nu am voie. Şi ce să-i răspund cetăţeanului care m-a sesizat? Că nu te supăra, o fi, nu o fi, dar nu am voie să cercetez. Nu e posibil aşa ceva. Deci, sunt multe de combătut.
Reporter: Şi soluţia ar fi ca parlamentarii să tot candideze ca să-i puteţi dovedi?
Corneliu Turianu: Da, e singura dată, când vin, cum spun eu, să pună botul la miere. Dar mai e problema cu prescripţia. Termenul de prescriere curge din momentul în care a dat declaraţia pe propria răspundere că nu a colaborat cu Secutitatea.
Reporter: Practic, după ce îşi depun candidatura şi declaraţia pe propria răspundere, trebuie să declanşaţi imediat procedura, să-i trataţi din start ca infractori.
Corneliu Turianu: Da, exact, de a doua zi. E posibil aşa ceva? Sunt nişte probleme care trebuie reglementate cu bună-credinţă şi onestitate.”
