"Comentariile mele vor privi alineatul 2
al art. 8 în redactarea propusă de Comisia pentru învăţământ şi cercetare
ştiinţifică, şi anume:
„În fiecare localitate se organizează şi
funcţionează unităţi, clase sau formaţii de studii cu limbă de predare română
şi/sau, după caz, cu predarea în limbile minorităţile naţionale, ori se asigură
şcolarizarea în limba maternă... – şi, atenţie, de aici se adaugă – în cea mai
apropiată localitate în care este posibil, în cadrul aceluiaşi judeţ.”
Este de observat că se propune
modificarea textului iniţial sub două aspecte. În primul rând, conjunctivului
„şi” i se adaugă disjunctivul „sau”. Alăturarea celor două cuvinte contrazice
logic alin. 1 al aceluiaşi articol, care, atenţie, nu a suferit nici o
modificare.
Ca atare, cum pentru identitate de
raţiune se impune o identitate de soluţie juridică, ar fi trebuit să se
utilizeze în alineatul 2 numai conjuncţia „şi”.
Ce se urmăreşte prin introducerea
disjunctivului „sau”? Eu unul nu sunt în stare să-mi dau seama.
Singura constatare este că justapunerea
celor două cuvinte tulbură grav înţelesul frazei şi poate da naştere la
interpretări de natură să contrazică chiar gândirea celor ce au introdus
această modificare.
Rog pe domnul Pruteanu să mă scuze
pentru aceste observaţii de stil.
În cazul de faţă, este de-a dreptul
absurd să-ţi poţi închipui armonia dintre şi-ul
cumulativ şi sau-ul, în mod evident,
alternativ. Nu de alternativitate este vorba, ci de cumulul unor situaţii
faptice. Utilizarea sau-lui ne-ar putea duce, într-o interpretarea literară,
vădit tendenţioasă, la excluderea cu totul a limbii române ca obiect de studiu
obligatoriu şi în şcolile unde învăţământul se desfăşoară în limbile
minorităţilor naţionale.
Sigur, nu trebuie să ajungem neapărat în
zona relei-credinţe, dar, în momentul în care unul dintre colegii noştri a
susţinut că esenţial este să se asigure predarea limbii române în tot cursul
procesului de învăţământ, prea puţină importanţă având în vedere în ce limbă
sunt predate istoria şi geografia, este bine să ne asigurăm prin mijlocirea
unui text clar şi nefluctuant sub raportul posibilităţilor de interpretare că
drepturile limbii române nu pot fi micşorate sau puse la îndoială în nici o
situaţie.
Îmi permit să vă atrag atenţia că după
alineatul în discuţie urmează un alt alineat, alineatul 3, şi el nemodificat,
potrivit căruia „studiul în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat,
este obligatoriu pentru toţi cetăţenii români, indiferent de naţionalitate”. Am
citit cuvânt cu cuvânt alineatul 3 al art. 8, tocmai pentru a pune în evidenţă
logica întregii construcţii a textului în discuţie, logică de la care nu suntem
îndreptăţiţi să ne abatem.
Acestea sunt motivele pentru care propun
eliminarea disjunctivului „sau” şi deci păstrarea primei părţi a alineatului 2
în forma sa iniţială.
În al doilea rând, stimaţi colegi, nu
înţeleg de ce a fost nevoie ca în partea finală a respectivului alineat să se
introducă o sumă de elemente care, după părerea mea, mai rău încurcă lucrurile
decât să le limpezească.
Textul iniţial spune că „...se asigură
şcolarizarea în limba maternă, în alte localităţi, fireşte, în situaţia în care
acest deziderat nu poate fi realizat în chiar localitatea în care domiciliază
elevul sau elevii”.
Democratic ar fi ca şi pentru un singur
elev să se creeze condiţii de şcolarizare în limba lui maternă, în aceeaşi
localitate, aşa cum se întâmplă, de pildă, în Danemarca. Sigur că bugetul nu ne
permite acest „lux”. Asta înţeleg. Tocmai de aceea textul prevede că se poate
asigura şcolarizarea în alte localităţi. Că or fi ele mai apropiate sau mai
depărtate, asta este o problemă de organizare şi cade în sarcina Ministerului
Învăţământului şi inspectoratelor şcolare.
Recunosc că trebuie eliminată
posibilitatea expedierii unui elev dintr-un judeţ în altul, motiv pentru care
accept ca la finalul textului iniţial să se adauge cuvintele „din cuprinsul
aceluiaşi judeţ”. În acest fel dăm satisfacţie şi limbii române, eliminând
barbarismul „în cadrul aceluiaşi judeţ”. Nu credeţi că în loc de „în cadrul”,
folosit în amendamentul comisiei, este mai corect să spunem „în cuprinsul”?
Domnule preşedinte, permiteţi-mi să vă
înmânez modificarea ce se impune a fi adusă alineatului 2 al art. 8 din legea
în discuţie."
(Monitorul
Oficial nr. 218 din 16 decembrie 1997, Partea a II-a, Dezbateri parlamentare,
Senatul, Sesiunea I Ordinară)
A se vedea şi Predarea istoriei în şcolile minorităţilor naţionale
