Tot mai multe voci afirmă în ultima vreme că Guvernul
a transformat Parlamentul într-o „masă de manevră”. Se are în vedere intervenţia
premierului care, cu dispreţ suveran faţă de dispoziţiile imperative ale legii
privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, anunţa că „Parlamentul (?) va
transmite Curţii Constituţionale că în realitatea nu suntem 18 milioane”. Mă
întrebam cui anume, dacă nu Guvernului, i-a revenit sarcina organizării
referendumului, aducerii la zi a listelor electorale permanente şi a felului în
care se calculează rezultatele? Ca urmare a unor astfel de „încurajări”, însuşi
Parlamentul declară cu emfază că, după pronunţarea Curţii, el este cel chemat
să stabilească „calea de urmat”. Mai exact, în situaţia în care Curtea
Constituţională va constata că „nu
au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate stabilite de lege pentru
referendum, Parlamentul României va lua act de hotărârea acesteia şi va decide
asupra procedurii de urmat”.
Or, potrivit art.47 alin.3 din Legea nr.47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale: „Înaintea
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, hotărârea Curţii
Constituţionale se prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrunite în
şedinţă comună” şi – Atenţie! – potrivit art. 45 alin.2 din Legea nr.3/2000
privind organizarea şi desfăşurarea referendumului: „Legea de revizuire a
Constituţiei sau, după caz, măsura demiterii din funcţie a Preşedintelui
României intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatelor
referendumului”. Aşa cum potrivit art.37 alin.2 din Legea nr. 47/1992 „rezultatul
alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea
Constituţională” şi măsura repunerii în funcţie a Preşedintelui României intră în
vigoare, ope legis, la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii
Constituţionale privind rezultatul referendumului.
De aici şi până la a ajunge să plângem soarta
Parlamentului este cale lungă.
Apropo, dle Geoană, zicerea dvs. potrivit căreia „Curtea
Constituţională a României într-un fel şi-a semnat actul de condamnare, fiind
evident că în viitor algoritmul politic de numire al acestora va fi modificat”
mă amuză teribil. Judecătorii Curţii – indiferent că au votat pro sau contra –
şi-au făcut meseria, dar aceasta nu este un lucru deosebit. Când lauzi
normalul, statul este anormal. Când ajungi să lauzi normalul asta nu mai este
un stat de drept. Când vă laud eu pe dvs. că sunteţi unul dintre cei mai
capabili politicieni, sunteţi, dar nu vă laud pentru asta, precum nu laud
doctorul că a făcut o operaţie de apendicită şi nici pe judecător că judecă. Iar
domniile lor au judecat deoarece pentru asta sunt plătiţi.