Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei
Conform art.276 din noul Cod penal al României, fapta
persoanei constând în aceea că, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face
declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de
organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare
grave legate de instrumentarea respectivei cauze, cu scopul de a-i influenţa
sau intimida, se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
Cu referire la infracţiunea de presiuni asupra justiţiei care
face obiectul acestui articol, în Expunere se arată că: „Faptele incriminate
sunt inspirate din realităţile practicii judiciare, dar mai ales de frecvenţa,
intensitatea şi modul de manifestare sau de intimidare din partea părţilor sau
reprezentanţilor acestora, sub forma defăimărilor publice pe durata
desfăşurării unui proces, obţinându-se astfel o atmosferă de natură să vicieze
grav imparţialitatea judecătorilor sau procurorilor, atmosferă care poate să
profite celor ce recurg la asemenea mijloace în cazul obţinerii efectului
scontat, fie să-i dezavantajeze prin obţinerea unei atitudini ostile din partea
magistraţilor”.
Declaraţiile pot fi făcute în orice formă de comunicare, de
la cea verbală directă la cea exprimată prin mijloacele de comunicare în masă:
televiziune, radio, presă scrisă, internet. Ceea ce este esenţial este ca
declaraţiile să fie publice. Sunt aplicabile, în acest context, dispoziţiile
art.184 C.pen. privitoare la înţelesul sintagmei „faptă săvârşită în public”.
Subliniem că, potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor (republicată în 2005, cu
modificările şi completările ulterioare), judecătorii sunt independenţi, se
supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali. Pentru realizarea acestui
principiu, orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare
să respecte independenţa judecătorilor.
De asemenea, pentru garantarea independenţei şi
imparţialităţii magistraţilor, art.73 din aceeaşi lege prevede că stabilirea
drepturilor acestora se face ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în
statul de drept, de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător, de
interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru aceste funcţii.
Chiar dacă, potrivit art.75 din Legea nr.303/2004, Consiliul
Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a apăra judecătorii şi
procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau
imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la aceştia, considerăm că incriminarea
în art.276 din noul Cod penal a infracţiunii de presiuni asupra justiţiei
reprezintă, în plus, un mijloc de apărare a independenţei judecătorilor şi,
implicit, a prestigiului justiţiei.
