- Partea I -
Interviu acordat cotidianului „Exclusiv”
din 11 ianuarie 1996
(a consemnat Dan Străuţ)
„- Domnule
Corneliu Turianu, sunteţi magistratul care va prezida rejudecarea procesului
soţilor Ceauşescu. Aţi putea să ne spuneţi ce urmăreşte această reconsiderare a
faptelor petrecute atunci, în decembrie 1989?
- Rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu nu
trebuie în nici un caz privită ca un proces propriu-zis, în cadrul şi
condiţiile fixate de legea penală, ci ca un act cu valoare pur morală prin care
se urmăreşte restabilirea ideilor de legalitate şi justiţie, grav afectate de
mascarada judiciară de la Târgovişte. Nu ne propunem – şi subliniez acest lucru
din capul locului – absolvirea de răspundere a cuplului dictatorial vinovat de
încălcarea sistematică a drepturilor omului, de atmosfera de teroare propagată
prin toate pârghiile statului comunist, de degradarea calităţii vieţii, de
distrugerea patrimoniului spiritual al ţării şi, nu în cele din urmă, de
reprimarea sângeroasă a oricărei mişcări de împotrivire, culminând cu masacrul
ordonat la Timişoara şi Bucureşti în perioada 17-22 decembrie 1989. Pentru
toate acestea meritau să fie judecaţi şi condamnaţi.
- Cum
credeţi că şi-ar fi interpretat Nicolae Ceauşescu propriul proces, dacă i s-ar
fi asigurat toate drepturile?
- Este interesant de reţinut că Ceauşescu, dispus
oricând să-i judece pe cei din jurul lui, se considera, în cel priveşte, mai
presus de orice lege, beneficiar al unei imunităţi generale şi absolute, fiind
pur şi simplu incapabil să se vadă adus vreodată în faţa unei instanţe
judecătoreşti. Această mentalitate nu a dispărut, din păcate, odată cu el.
Procesul soţilor Ceauşescu a repetat, prin abuz şi ilegalitate, «procesele» la
a căror montare a contribuit din plin voinţa lor dictatorială, dispreţul lor
suveran faţă de lege şi oameni. Cele ce s-au întâmplat în procesul de la
Târgovişte nu sunt, aşa cum s-ar putea crede, o execuţie nefericită, ci
ritualul bine pus la punct al represiunii comuniste şi astfel de procese au
avut loc cu zecile de mii în anii comunismului. Putem da oare uitării procesele
din anii 1950, când oamenii erau condamnaţi la moarte sau la ani grei de
puşcărie pe baza unor învinuiri imaginare, lipsiţi de dreptul elementar de a se
apăra, cu sentinţe decise dinainte de către organele securităţii?
-
Cum se raportează acest proces la înscenările pe care le făceau comuniştii?
- Întotdeauna comuniştii au ţinut să dea aparenţă
de legalitate represiunii, terorii şi crimei. Să nu uităm că legea în comunism
era impregnată de interesele luptei de clasă şi aşa-zisa legalitate a avea
aceeaşi sorginte. Să nu omitem apoi miile de execuţii fără nici măcar un
simulacru de proces, să nu omitem iarăşi anii de închisoare în baza unor decizii
pur administrative care nu aveau nici o tangenţă cu ideea de justiţie. În
lumina acestei priviri de ansamblu, procesul soţilor Ceauşescu se integrează
perfect în suita nesfârşitelor abuzuri ale comunismului. Din acest punct de
vedere, el seamănă perfect cu înscenarea pusă la cale de către Gh.
Gheorghiu-Dej lui Lucreţiu Pătrăşcanu în scopul eliminării unui rival politic. Şi
dacă ne oprim asupra lui, asta este din dorinţa noastră de a se pune capăt o
dată pentru totdeauna înscenărilor judiciare. Repet, nu de reabilitarea soţilor
Ceauşescu este vorba, ci de reabilitarea ideii de dreptate şi justiţie. Aşa
stând lucrurile, ne propunem să examinăm cu toată detaşarea felul în care a
fost pus la cale, ca multe altele, acest simulacru de proces în care au fost
grosolan încălcate cele mai elementare principii ale dreptului”.
