Disputarea unei funcţii „pe lângă” Constituţie

Un cititor mi-a cerut opinia dacă este legală desemnarea unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii în funcţia de vicepreşedinte al acestui organism. Categoric, nu! Observaţia, credem noi, „se susţine” în considerarea următorului argument de text.

Consiliul Superior al Magistraturii, organismul care este garantul independenţei justiţiei, funcţionează ilegal de o bună bucată de vreme. Mai exact, de la data când Legea de organizare judecătorească (1992) a devenit Legea de organizare judiciară (2004).

În adevăr, în ceea ce priveşte structura CSM, alineatul 3 al art.133 din Constituţia revizuită face vorbire numai de „preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii” care, citez: „este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul 2 lit.a”, adică dintre cei 14 membri aleşi în adunările generale ale magistraţilor, validaţi de Senat, care „fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua de 5 procurori”.

Numai că, ignorând cu bună ştiinţă prevederile Constituţiei, art.24 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii include în structura CSM o funcţie neprevăzută de Constituţie, aceea de „vicepreşedinte al CSM”, citez: „Consiliul Superior al Magistraturii este condus de preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte (?), aleşi dintre judecătorii şi procurorii prevăzuţi de art.3 lit.a care fac parte din secţii diferite, pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit” (alin.1); „Preşedintele şi vicepreşedintele (?) Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleşi de plen, în prezenţa a cel puţin 15 membri (?) ai Consiliului cu votul majorităţii membrilor acestora” (alin.2).

Abstracţie chiar făcând de faptul că legea fundamentală precizează tranşant că desemnarea preşedintelui CSM se face dintre cei 14 membri aleşi în adunările generale ale magistraţilor (şi nu dintre cei 15 membri ai Consiliului), se poate observa cu uşurinţă că legea fundamentală nu cuprinde în structura CSM ipoteza ca preşedintele acestui organism ar urma să fie „ajutat de un vicepreşedinte”.

Pe cale de consecinţă, rezultatul luptei pentru accesul la un post de vicepreşedinte creat în desconsiderarea Constituţiei riscă să fie lovit de nulitate.