TU, OMULE!
E veşnic tânăr numai timpul
Dar noi prin el îmbătrânim
Clepsidre strecurând nisipul
Până în clipa când murim
Tu, omule, trăind viaţa
Arunc-o, noaptea, în adâncuri
Şi cheam-o numai dimineaţa
Eliberat total de gânduri
Te bucure mai mult atunci:
Un răsărit sfios de soare
Cu verdele smarald din lunci
Şi cer albastru, de cicoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu