Interviul acordat – atenţie! – în
anul 1999, reprodus sub titlul „Despre Legea lustraţiei”, nu şi-a propus să vă
reamintească cine este autorul respectivei iniţiative legislative (a cărei
paternitate a fost revendicată ulterior de politicianul, cu nume de cod,
„Dana”) ori că recent a fost respinsă o „nouă” iniţiativă similară şi nici că
în prezent nu există interes pentru interzicerea accesului foştilor demnitari
comunişti la funcţiile publice.
Ceea ce am dorit să subliniez
este că – ignorând „experienţa alegerilor anterioare, constatările mass-media şi
sentimentul de revoltă faţă de faptul că în Parlament se strecoară fel de fel
de personaje sub umbrela listelor de partid şi care nu ar avea ce căuta acolo,
dat fiind statutul lor moral cel puţin discutabil” – Legea nr.35/2008
pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului (modificată şi completată
prin actele normative emise până la 1 ianuarie 2015) nu statuează interdicţia
accesului la o funcţie publică a persoanelor cu „antecedente penale” (este
vorba, desigur, de cei condamnaţi definitiv pentru „infracţiuni de drept
comun”, şi nu condamnări politice ori condamnări politice mascate de presupuse
delicte de drept comun), precum şi a celor care au avut calitatea de lucrători
ai Securităţii ori colaborator al acesteia (care au instrumentat ori au
denunţat activităţile sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist „şi
care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”).
Despre Legea lustraţiei
România Liberă – 17.11.1999
(a consemnat Mihai Ionescu)
‑ Ce v-a determinat să
veniţi cu această iniţiativă legislativă?
‑ Sunt mai multe motive: apropierea alegerilor,
experienţa alegerilor anterioare, constatările mass-media şi sentimentul de
revoltă faţă de faptul că în Parlament se strecoară fel de fel de personaje sub
umbrela listelor de partid şi care n-ar avea ce căuta acolo, dat fiind statutul
lor moral cel puţin discutabil.
‑ Aveţi sprijinul PNŢCD
pentru propunerea dumneavoastră?
‑ N-am nici un semn că s-ar
fi discutat această propunere legislativă la nivelul conducerii PNŢCD, dar
personal cred că iniţiativa mea nu contravine în nici un fel partidului, pentru
că ştiu că PNŢCD doreşte puritatea morală a membrilor săi şi a celor care
doresc să acceadă la o funcţie publică - fie ea de parlamentar, ministru,
magistrat sau funcţionar în administraţie.
‑ Există totuşi un proiect
în administraţie privind lustraţia care aparţine senatorului Ticu Dumitrescu...
‑ Vreau să fac precizarea
că propunerea mea nu s-ar numi o lege a lustraţiei, aşa cum era cea a dlui Ticu
Dumitrescu şi care interzicea celor ce au deţinut demnităţi în statul comunist
să candideze pentru funcţiile publice în noul stat de drept. Propunerea mea se
referă doar la cei cu antecedente penale şi la colaboratorii şi agenţii
poliţiei politice care au lezat drepturile fundamentale ale omului; este vorba
deci despre statutul moral al celui care doreşte o demnitate publică. Am
înţeles însă că iniţiativa dlui Ticu Dumitrescu a primit aviz negativ la nu
ştiu ce nivel (Guvern - n.n.) şi nu ştiu de ce s-a întâmplat aşa...
‑ De ce dumneavoastră nu
propuneţi bararea accesului la funcţii publice pentru foştii demnitari
comunişti?
‑ Răspunsul la întrebarea dv. ar putea sugera şi
motivele pentru care iniţiativa dlui Ticu Dumitrescu a primit aviz negativ. Eu
nu cred că la ora actuală mai există interesul de a bara accesul foştilor
demnitari comunişti la funcţiile publice, câtă vreme în primele două
legislaturi (1990-1992 şi 1992-1996) Parlamentul a fost format prin excelenţă
din aceste structuri. Am observat că această idee nu este agreată probabil din
considerente biologice – îmbătrânirea atinge inexorabil pe oricine, deci şi pe
vechea gardă comunistă. Este posibil de asemenea să nu se fi dorit atingerea
altui subiect fierbinte şi crearea de animozităţi în partidele social-democrate.
Sau poate nu s-a dorit influenţarea cursei prezidenţiale... Oricum, ideea
aceasta se putea susţine cu brio în 1990, în 1992, până în 1996! Dar să vii
acum, în anul 2000, să interzici unei fosile comuniste să candideze mi se pare
că nu mai e oportun. Pe de altă parte, Parlamentul nu funcţionează cum trebuie
din alt motiv, şi anume statutul moral al celor ce-l compun. Or, antecedentele
penale şi faptele de opresiune nu se pot justifica aici peste 1000 de ani. În
privinţa credinţei politice, omul se mai pocăieşte. Eu am văzut că cei mai buni
vorbitori pe legile proprietăţii nu sunt cei din PNŢCD, ci toată Academia
„Ştefan Gheorghiu”. Iată că oamenii reuşesc cu timpul, să-şi modifice
concepţiile şi nu pot fi înlăturaţi din Parlament pe un astfel de motiv. Dar
cei care au furat, au schingiuit şi au violat nu au ce căuta în Parlament.
‑ Aţi fi de acord să
susţineţi armonizarea proiectului dv. cu cel al lui Ticu Dumitrescu?
‑ Cum să nu! Singura mea temere e însă că blocarea
accesului foştilor demnitari comunişti la funcţiile politice vine prea târziu
şi poate fi interpretată ca o vendetă. Dar n‑am nimic împotrivă ca această
măsură să fie formulată ca un amendament la proiectul meu. Privesc cu toată
simpatia o adăugire la acest proiect al meu de modificare a legii electorale.
Totuşi nu pot crede că această măsură va beneficia de susţinerea majorităţii
senatorilor, fiind vorba despre o lege organică. Sunt realist, ştiu că legea
trebuie agreată de majoritate.
‑ Credeţi că sunt şanse ca
propunerea dv. să fie adoptată până la viitoarele alegeri?
‑ Dacă propunerea merge aşa cum am formulat-o eu,
fără măsurile privindu-i pe foştii demnitari comunişti, va trece, şi chiar
destul de rapid. Dacă se va ataşa însă şi acea prevedere, cred că va trece abia
în sesiunea din ... 2010.
‑ În opinia dv., după
alegerile de anul viitor vom avea mai multă moralitate în viaţa politică?
‑ Pentru a avea o clasă politică morală există o
singură soluţie: votul uninominal. Altă soluţie nu este, nici măcar propunerea
mea. Votul uninominal va da măsura exactă a unei clase politice aşa cum şi-o
doreşte electoratul, pentru că aleşii vor avea o responsabilitate mai mare, nu
se vor mai putea ascunde de cei 80.000 de alegători după umbrela partidului. Nu
se va mai putea întâmpla ca Parlamentarul să fie însoţit de tot partidul la
Procuratura Generală (aşa cum s-a petrecut cu deputatul PDSR Gabriel Bivolaru –
n.r.). Pentru că te ia de gât pe stradă electorul: „Dom’le, eu când te-am pus
acolo nu te-am pus ca să furi!”. Revenind la propunerea mea legislativă, mai am
de făcut două precizări. În primul rând ea nu se referă la toţi securiştii, ci
doar la cei care au lezat drepturile fundamentale ale omului, la cei care au
avut activităţi de poliţie politică. Eu nu mă refer la ţârcovnici, portari sau
şoferi ai Securităţii... În al doilea rând, prin antecedente penale nu se
înţeleg condamnările politice ori condamnările politice mascate de presupuse
delicte de drept comun. Deci nici vorbă ca persoanelor care au suferit astfel
de condamnări să li se interzică accesul la funcţiile publice. Eu îi am în vedere
doar pe infractorii de drept comun.
