marți, 11 septembrie 2012

Da’ cu imunitatea ce-aţi avut?


De la bun început mărturisesc că am fost preocupat de problema imunităţii parlamentare şi, de câte ori am avut ocazia, mi-am exprimat punctul de vedere. Acum, pentru a nu vă mai reţine atenţia cu chestiuni juridice, vă asigur deosebit de interesante, şi pentru a fi pe înţelesul celor care din păcate nu ştiu ce înseamnă cu adevărat imunitatea parlamentară. Iar pentru a afla, nu este necesar decât să citim cum se cuvine textele constituţionale, admiţând cu toată onestitatea că art.72 alin.1 tratează imunitatea parlamentară („imunitatea profesională” sau „iresponsabilitatea politică specială”), în vreme ce art.72 alin 2 şi 3 soluţionează chestiunea inviolabilităţii parlamentare („imunitatea neprofesională” sau „imunitatea procesuală”), respectiv garanţiile procesuale derivând din imunitate.
Potrivit art.72 alin.1 din Constituţie, „Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”. Arătam că imunitatea consacrată în acest text nu conferă parlamentarului privilegii absurde în raport cu cerinţele legii penale. Ea nu îl protejează la modul absolut decât în ceea ce priveşte opiniile şi voturile exprimate în virtutea mandatului ce i-a fost încredinţat în mod democratic de alegători. Nu trebuie să fi expert în materie pentru a înţelege că acest articol, respectiv art.72 alin.1, reprezintă esenţa imunităţii parlamentare, care trebuie să apere, nu persoana, ci calitatea acesteia. Deci, ea nu poate funcţiona ca o „umbrelă” sau, dacă vreţi, ca o pavăză împotriva aplicării legii. Orice membru al legislativului este, înainte de toate, cetăţean al acestei ţări care trebuie să răspundă, egal în drepturi cu toţi ceilalţi, pentru faptele sale dacă ele se constituie într-o infracţiune, cu trimitere la legea penală. Nu s-a dorit sustragerea parlamentarului, indiferent cărui partid i-ar aparţine, de la rigorile legii, ci doar deplina libertate a opiniei politice, subliniez din nou, a opiniei politice, fără teama ca cineva ar avea posibilitatea să-l supună la presiuni sau împotriva sa să se comită abuzuri. Din păcate, lucrurile s-au extrapolat şi, indiferent de delictul de care se face vinovat, întâlnim cazuri când parlamentarul respectiv se grăbeşte să fluture, zor nevoie, steagul imunităţii.
Articolul 72 alin.2 şi 3 din Constituţie nu face decât să reglementeze „imunitatea procedurală”, care se referă numai la fapte străine exercitării mandatului (incriminate în Codul penal şi legile penale speciale), altele deci decât cele care derivă din opiniile emise „în exercitarea mandatului”. Citez: „Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (alin.2); „În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul Justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri (alin.3)”.
După această disertaţie teoretică, să vedem şi cum stau exact lucrurile în practică.
-   La începutul lunii aprilie, DNA a sesizat procurorul general să solicite Camerei Deputaţilor declanşarea procedurilor pentru obţinerea cererii de urmărire penale faţă de Borbely Laszlo, deputat şi ministru al Mediului, pentru două infracţiuni de trafic de influenţă şi fals în declaraţiile de avere, în formă continuată.
-   În 10 august, Parchetul ÎCCJ a cerut Camerei Deputaţilor avizul pentru începerea urmăririi penale a fostului ministru al Administraţiei Victor Paul Dobre, care, alături de secretarul de stat Ioan Căbulea, au înaintat Curţii Constituţionale o adresă prin care precizau că MAI nu-şi poate asuma numărul de alegători.
Rezultă din cele ce preced că scopul inviolabilităţii parlamentare („imunitate neprofesională” sau „imunitate procedurală”) consacrate în art.72 alin.2 şi 3 din Constituţie este de a împiedica ca un parlamentar să fie privat de posibilitatea de a-şi exercita funcţia ca urmare a unor urmăriri represive sau abuzive, inspirate din presupuse motive politice. Inviolabilitatea parlamentară referitoare la fapte străine mandatului nu suprimă în nici un caz represiunea penală, ci doar întârzie momentul începerii urmăririi penale („dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”), şi nici momentul urmăririi şi trimiterii în judecată penală („numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”). În fine, potrivit aceluiaşi text de lege, competenţa de a judeca faptele penale străine mandatului comise de un parlamentar aparţine instanţei supreme („competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”).
În caz de infracţiune flagrantă – precizează legiuitorul constituant în art.72 alin.3 – „Deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei” fără încuviinţarea Camerei din care fac parte. În această din urmă situaţie „ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei” (s.n.). Iar „În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri” (s.n.).
Hai să zicem că parlamentarii noştri, învestindu-se cu menţionatele solicitări, nu au dorit să transpună în viaţă principiile Constituţiei – deşi este de presupus că până la această dată au înţeles că în afară de imunitatea pliscului, parlamentarul este responsabil pentru orice – dar nu înţeleg nici în ruptul capului cum Camera Deputaţilor s-a învestit şi a respins, azi, solicitările de aprobare a începerii urmăririi penale împotriva foştilor miniştri Laszlo Borbely şi Victor Paul Dobre pentru infracţiuni străine exercitării mandatului.

Un comentariu:

  1. Va impartasesc intru totul opiniile d-le profesor , tot ce simt acum este o imensa amaraciune ! Vom ajunge vreo data sa ne manifestam normal , logic , legal , corect si noi (ma refer la spectrul politic) ?! ...

    Cu toata stima ,
    Ion Vatamanu

    RăspundețiȘtergere