SINGUR DORUL
A-nceput frunza să cadă
Nu e toamnă, dar va fi…
Teii se vor veşteji
Noi vom fi tristeţii pradă!
Iar pe strune belalii
Tinere de-o veşnicie
Ceres cântă în câmpii
Cea din urmă melodie
Rândunele-nfrigurate
Îşi vor lua la revedere
Către soarele din ele
Vor zbura tot mai departe
Singur dorul taine poartă
Şi în suflet ne rămâne
Clipa vieţii s-o adune
Precum toamna frunza moartă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu