DECOR
Au înflorit intempestiv caişii
În crângul nesfârşit al primăverii
Şi-atât de albi ne sunt, atât de tineri
Precum lumini jucând în umbra serii…
Pe umerii lor verzi răsar deodată
Dantele infinite de petale
Şi-n zori coroana lor se-mpodobeşte
Cu alb veştmânt, de antice vestale.
Au înflorit, zâmbind ca-ntotdeauna,
Au explodat în inima grădinii,
Narcisele, petuniile, crinii.
Apoi s-au scuturat, ca în trecut,
Vestind rodirea care o să vină
Şi-au presărat pământul dedesubt
Cu fragede petale de lumină.
La fel şi noi, purtăm o viaţă-ntreagă
Un dor sublim de rod, acelaşi vis
Care-nfloreşte pur, dând vieţii vlagă
Intempestiv, ca floarea de cais.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu