PRIN STÂNCA VREMII
Cu mantia lui verde, cu mofturi de copil;
Acum şi omul trudei mai tare se avântă
În lupta pentru viaţă, iar inima îi cântă!
În iarbă, pe poteci, cad flori de corcoduş
Iar trena lor rebelă ce urcă pân’ la uşi
Ţesută din petale, de vânturi scuturate
În inimi reîntoarce iubiri ce păreau moarte
O! sfântă primăvară îndură-te de noi
Făcând ca valul negru să bată înapoi…
Şi-n lume să domnească eterna-ţi tinereţe
Frumoasă ca şi tine, dar fără de tristeţe
Prin stânca vremii, viaţa răzbată înainte
Uitând genunea urii, ce-o vâră în morminte
Triumfe pretutindeni un crez de libertate
Să fie numai pace şi primăvară-n toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu