OCHI DE
IARBĂ
Drumul sufletului tău
Paşii mei tăcuţi străbat
Şi la fiecare poartă
Se opresc pe rând şi bat.
Picură din verzi ferestre
Fir de iarbă vântuită
Gândul meu ţese în palme
Mângâiere tăinuită.
Şi când obosesc trecând
Paşii mei tăcuţi, alene
Se opresc să ia putere
Sorbind roua de sub gene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu