TREZIRE

 

TREZIRE

 

Primăvara a venit

Şi se pare că-i mirată

De ce codrul de stejari

Frunză veştedă mai poartă!

 

Dar domol şi-ntinerit

Urcă-n slavă soarele

Şi-atunci codrul îşi adună

Din pământ izvoarele

 

Se alintă împreună

Ori îşi râd în barbă,

Iar în suflete ne cresc

Fire moi de iarbă….

 

Doar ascultă cum în zări

Albe ca nămeţii,

Plânge iarna, neuitând

Anii tinereţii…

 

Şi e totul viu decor,

Unde adierea

Face tumbe pe poteci,

Serbând învierea…