Comentariul
meu de astăzi are drept subiect calvarul la care sunt supuşi sutele de mii de
bucureşteni care au de plătit o banală taxă sau un impozit, iar aceasta pentru
că în hăţişul administraţiei financiare, bietul contribuabil nu are nici o
şansă să se descurce în nişte condiţii cât de cât omeneşti, ca să nu zic
civilizate. Spaţiile administraţiilor financiare sunt insuficiente şi
inadecvate, astfel că deja ne-am obişnuit cu cozile kilometrice din faţa lor,
dotarea tehnică este la pământ, iar funcţionarii publici, între două
îndreptăţite revendicări salariale, sunt mai mult nişte pachete de nervi, gata
să explodeze în orice moment, decât nişte angajaţi care să-i îndrume cu
amabilitate pe cetăţeni, aşa cum ar fi normal.
Despre
proasta lor organizare nici nu mai are rost să mai pomenesc.
Şi,
de parcă toate acestea n-ar fi fost destul, ministerul de resort mai pune o
bombonică pe coliva credibilităţii activităţii administraţiilor financiare,
instituţionalizând, practic, amenda.
Dar
să vedem concret despre ce este vorba.
Dacă
o persoană cumpără un apartament şi, imediat după efectuarea formalităţilor
pentru obligatoria intabulare, primeşte un termen de cel puţin o lună de zile.
După acest termen, când se duce cu formularul, obţinut la administraţia
financiară pentru deschiderea rolului, află că trebuie musai să plătească o
amendă substanţială. De ce? Pentru că nu a prezentat intabularea în termen de
30 de zile de la încheierea contactului de vânzare-cumpărare. Degeaba explică omul că
totul este o aberaţie, că doar, spune omul, la notar am fost ţinut cinci
săptămâni. Funcţionarii ridică plictisiţi din umeri: „Plătiţi amenda, că aşa
spune legea”. Care lege? Aşa se face că plata nou-inventatei amenzi se adaugă
deja tradiţionalei şpăgi. Firmele intermediare, trebuie să ştiţi, domnilor
contribuabili, ori de câte ori eliberează un certificat de cadastru, o fac
numai în trei ore şi încasează o grămadă de bani fără nici o chitanţă. O ştie
toată lumea. Dacă nu plăteşte, nervii sunt măcinaţi mărunt, luni de zile, pe la
puzderia de ghişee prăfuite, iar această anomalie nu se datorează în nici un
caz lipsei statutului funcţionarului public, şi nu se datorează în nici un caz
bugetului de austeritate, ci – cum altfel se putea? – inspiratelor ordine,
indicaţii date, chipurile, în executarea legii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu