După cum probabil cunoaşteţi, România riscă să fie
supusă de către Consiliul Europei unei noi şi păguboase monitorizări. Motivul:
aceeaşi obsedantă bazaconie cu privire la pretinsa persecutare a homosexualilor
de la noi din ţară.
Să lămurim lucrurile o dată pentru totdeauna. Dacă
vrem musai să ne mângâie Europa pe creştet, atunci să constituim un departament
guvernamental pentru aşa-zişii „gay” şi să smulgem procente din bugetele
învăţământului şi sănătăţii pentru a crea un fond naţional pentru promovarea
homosexualităţii. La câţi copii ai străzii şi tineri amărâţi avem, pedofilii şi
homosexualii din întreaga lume vor da, cu siguranţă, năvală în noul paradis
sexual al Europei. Şi dacă asta înţelege şi domnul Remus Cernea prin „racordare
la legislaţia europeană”, atunci să mai pună Domnia sa de un „pachet”, că tot
este expert, şi să rezolve totul printr-o singură ordonanţă: legalizarea
drogurilor, ca în Olanda, acceptarea căsătoriilor dintre homosexuali şi – de ce
nu? – sfera relaţiilor zoofile, ca să nu mai schimbăm apoi legislaţia după cum
au chef unii sau alţii.
Dacă însă considerăm că tradiţia şi cunoştinţa
personală şi naţională nu ne permit să ne călcăm în picioare propriile noastre
principii morale, atunci s-o spunem franc, răspicat, în faţă, şi nu pe la
spate.
Să spunem că în România minorităţile sexuale nu sunt
persecutate, ci tolerate, dar nimeni nu ne poate obliga să legalizăm viciul.
Este intolerabil ca România să fie sancţionată şi milioane de oameni să aibă de
suferit pentru că nu permitem unei comunităţi de câteva sute de persoane să-şi
facă mendrele în public.
Da, sigur că da, ştiu, o treime din
europarlamentari au recunoscut şi chiar fac un fapt de glorie din privilegiatul
lor statut de homosexuali. Refuz însă să cred că şi restul de două treimi se
vor lăsa antrenaţi în această încercare de obturare a integrării României, din
cauza unei false probleme. Mai ales că s-au făcut corective legislative prin
care viaţa intimă a homosexualilor este protejată, atâta timp cât ea nu se
desfăşoară în public.
Iată de ce mi se pare normal să adoptăm o poziţie
clară, oficială, în legătură cu această delicată problemă.
În final, nu este deloc de prisos să vă reamintesc
că Preafericitul Părinte DANIEL,
ca şi conducătorii celorlalte culte religioase din România, şi chiar Papa Ioan
al II-lea au condamnat tranşant încercările de încurajare a homosexualităţii.
Noi de ce nu am face-o?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu