sâmbătă, 16 aprilie 2016

Favorizarea făptuitorului


Actualul Cod penal incriminează în art.269 favorizarea făptuitorului, adică ajutorul dat unei persoane în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.
Dispozițiile din art.269 C.pen., care incriminează fapta de favorizare a făptuitorului sunt asemănătoare cu cele cuprinse în art.284 din Codul penal anterior, care incrimina fapta de favorizare a infractorului. Dacă însă din conținutul art.284 C.pen. anterior rezulta că infracțiunea de favorizare consta în ajutorul dat unui infractor, adică unei persoane care a săvârșit o infracțiune, actualul Cod penal incriminează ajutorul dat unei persoane cu privire la care, din datele și probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (suspect) ori împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală (inculpat). Cu alte cuvinte, favorizarea făptuitorului constă în ajutorul dat unui suspect, înainte de a începe urmărirea penală, sau unui inculpat (infractor), în timpul urmăririi penale, indiferent dacă s-a pornit sau nu acțiunea penală contra acelei persoane, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, săvârșită înainte de activitatea de favorizare.
A împiedica sau îngreuna urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, înseamnă a desfășura o activitate îndreptată în mod categoric împotriva operei de înfăptuire a justiției.
A îngreuna înseamnă a face dificultăți, a face greutăți, a provoca întârzieri, amânări sau complicații, a pune piedici, a căuta să inducă în eroare sau să abată atenția de la o anumită împrejurare sau lucru, a deruta.
Ajutorul dat pentru a îngreuna urmărirea penală înseamnă ajutorul acordat făptuitorului în intervalul de la săvârșirea infracțiunii până la trimiterea în judecată, pentru întârzierea sau eludarea cercetărilor ori pentru sustragerea făptuitorului de la cercetările organului de urmărire penală.
Fapta de a favoriza un făptuitor prezintă un evident pericol social pentru activitatea de înfăptuire a justiției, ceea ce justifică incriminarea sa în legea penală. Infracțiunea de favorizare este corelativă, subsecventă față de infracțiunea săvârșită de către cel favorizat.
Favorizarea are caracterul de incriminare generală dar subsidiară, ajutorul dat unui făptuitor primind calificarea de favorizare numai atunci când alte dispoziții de lege nu incriminează ipoteze speciale de favorizare (de exemplu, mărturie mincinoasă, înlesnirea evadării).
Subiect activ nemijlocit (autor) al infracțiunii de favorizare a făptuitorului poate fi orice persoană.
Apărătorul poate fi și el subiect activ al infracțiunii de favorizare, când ajutorul dat infractorului pentru a zădărnici urmărirea, judecata sau executarea pedepsei constituie o exercitare abuzivă a profesiei (de exemplu, încearcă să determine mărturia mincinoasă).
În cazul în care fapta de favorizare este săvârșită de o persoană cu o anumită calitate (de exemplu, organ de cercetare penală, procuror), de această împrejurare se va ține seama la individualizarea pedepsei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu