Actualul Cod penal incriminează în art.269
favorizarea făptuitorului, adică
ajutorul dat unei persoane în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor
într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau
măsuri privative de libertate.
Dispozițiile din art.269 C.pen., care
incriminează fapta de favorizare a făptuitorului sunt asemănătoare cu cele
cuprinse în art.284 din Codul penal anterior, care incrimina fapta de
favorizare a infractorului. Dacă
însă din conținutul art.284 C.pen. anterior rezulta că infracțiunea de
favorizare consta în ajutorul dat unui infractor,
adică unei persoane care a săvârșit o infracțiune, actualul Cod penal
incriminează ajutorul dat unei persoane cu privire la care, din datele și
probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă
prevăzută de legea penală (suspect) ori împotriva căreia s-a pus în mișcare
acțiunea penală (inculpat). Cu alte cuvinte, favorizarea făptuitorului constă în ajutorul dat unui suspect, înainte de a începe urmărirea
penală, sau unui inculpat (infractor),
în timpul urmăririi penale, indiferent dacă s-a pornit sau nu acțiunea penală
contra acelei persoane, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor
într-o cauză penală, săvârșită înainte de activitatea de favorizare.
A împiedica sau îngreuna urmărirea penală,
judecata sau executarea pedepsei, înseamnă a desfășura o activitate îndreptată
în mod categoric împotriva operei de înfăptuire a justiției.
A
îngreuna
înseamnă a face dificultăți, a face greutăți, a provoca întârzieri, amânări sau
complicații, a pune piedici, a căuta să inducă în eroare sau să abată atenția
de la o anumită împrejurare sau lucru, a deruta.
Ajutorul dat pentru a îngreuna urmărirea
penală înseamnă ajutorul acordat făptuitorului în intervalul de la săvârșirea
infracțiunii până la trimiterea în judecată, pentru întârzierea sau eludarea
cercetărilor ori pentru sustragerea făptuitorului de la cercetările organului
de urmărire penală.
Fapta de a favoriza un făptuitor prezintă
un evident pericol social pentru activitatea de înfăptuire a justiției, ceea ce
justifică incriminarea sa în legea penală. Infracțiunea de favorizare este
corelativă, subsecventă față de infracțiunea săvârșită de către cel favorizat.
Favorizarea are caracterul de incriminare
generală dar subsidiară, ajutorul dat unui făptuitor primind calificarea de
favorizare numai atunci când alte dispoziții de lege nu incriminează ipoteze
speciale de favorizare (de exemplu, mărturie mincinoasă, înlesnirea evadării).
Subiect activ nemijlocit (autor) al
infracțiunii de favorizare a făptuitorului poate fi orice persoană.
Apărătorul poate fi și el subiect activ al
infracțiunii de favorizare, când ajutorul dat infractorului pentru a zădărnici
urmărirea, judecata sau executarea pedepsei constituie o exercitare abuzivă a
profesiei (de exemplu, încearcă să determine mărturia mincinoasă).
În cazul în care fapta de favorizare este
săvârșită de o persoană cu o anumită calitate (de exemplu, organ de cercetare
penală, procuror), de această împrejurare se va ține seama la individualizarea
pedepsei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu