
Or, potrivit art.10 din Legea nr.3/2000 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului, „Demiterea Preşedintelui României
este aprobată dacă a întrunit majoritatea
voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale”. În acelaşi sens,
art. 5 alin. 2 din aceeaşi lege, dispune că „Referendumul este valabil dacă la
acesta participă cel puţin jumătate plus
unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale”.
Dar iată că art.10, astfel cum a fost modificat prin
O.U.G. nr.41/2012, precizează că „Prin derogare de la art.5 alin.2, demiterea
Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au
participat la referendum”.
Şi acum verdictul Curţii, ce se vrea a împăca şi
capra şi varza: „Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului este
constituţională în măsura în care
asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul
persoanelor înscrise în listele electorale permanente”.
Altfel spus, abstracţie chiar făcând de faptul că
este inadmisibil a modifica o lege organică printr-o ordonanţă de urgenţă, modificarea este neconstituţională, dar ea ar
putea deveni constituţională „în măsura în care” la referendum vor
participa cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în
listele electorale permanente.
Cu alte cuvinte, vă reamintesc că, în calitatea de
garant al Constituţiei, Curtea Constituţională este cea care „veghează la
respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi
confirmă rezultatele acestuia” (art.146 lit.i din Constituţie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu