Îşi va respecta menirea Curtea Constituţională?

 

Nu este pentru nimeni un secret că, în ultimii 20 de ani, poziţia şi rolul Parlamentului au fost în bună măsură afectate de practica legiferării prin ordonanţe. Ceea ce are semnificaţia unei inadmisibile atingeri aduse principiului separaţiei puterilor în stat. Adică unuia dintre principiile fundamentale ale democraţiei.

Reamintesc  că legiferarea prin ordonanţe ale Guvernului este limitată prin Constituţie, atât ca domeniu, cât şi ca perioadă în care se pot emite ordonanţe.

Astfel, în ceea ce priveşte domeniul „delegării legislative”, Constituţia prevede în art. 115 că: „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice” (alin.1); „Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe”.

Aşa fiind, regimul ordonanţei devine astfel strict determinat de art. 115 (alin.1-8) şi este nulă de drept ori de câte ori este emisă în absenţa unei legi de abilitare legislativă ori în baza unei astfel de legi de abilitare, dar în domenii care fac obiectul legii organice.

Or, cum art. 73 alin.3 include în categoria de legi organice „organizarea şi desfăşurarea referendumului”, rezultă indubitabil că referendumul nu poate face obiectul delegării legislative.

În acelaşi sens, art. 115, dispune că „ordonanţele de urgenţă… nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului…, drepturile electorale…” (alin.6).

În concluzie, aşa cum pe bună dreptate remarca un confrate (av. Gh. Piperea), prin ordonanţe de urgenţă nu se pot schimba „atribuţiile Curţii Constituţionale şi nici nu se pot modifica regulile de cvorum şi majoritate relative la referendum în preziua şi cu scopul suspendării şi demiterii preşedintelui”.

Vom afla în curând cum se va pronunţa Curtea Constituţională – „garantul supremaţiei Constituţiei”!