Jurnalul Naţional –
17 decembrie 1997
(a
consemnat Gena Saru‑Ispas)
„‑ Domnule senator
Corneliu Turianu aţi afirmat că nu sunteţi de acord cu sistemul de sume
forfetare pe care îl au deputaţii şi care reprezintă echivalentul unui salariu.
De ce?
‑ Eu unul nu mi-aş pune
semnătura pe un act normativ asupra căruia planează acuza că încurajează nu mai
puţin de două infracţiuni dezonorante cum ar fi: nejustificarea cu acte a unor
sume ridicate cu semnătură, pentru alte persoane – şef de cabinet, dactilografă
şi şofer – şi neplata impozitelor pentru sumele cuvenite acestora. Nu mai
vorbesc de faptul că planează asupra parlamentarului suspiciunea că şi-ar
însuşi chiar o parte din sumele afectate celorlalte cheltuieli inerente bunei
funcţionări a unui birou parlamentar. Dacă deputaţii vor să continue cu
forfetarea, în dispreţul prevederilor constituţionale, nu îi împiedică nimeni.
Dar să voteze ei înşişi o asemenea lege, pentru aceasta, nu e posibil să aibă
acoperirea Senatului.
‑ Senatul a propus
eliminarea sumelor forfetare. Şi totuşi, în noua lege a salarizării
demnitarilor, ele sunt prevăzute pentru deputaţi. Nu aţi reuşit să impuneţi colegilor
argumentele Senatului?
‑ Am participat,
alături de alţi parlamentari, la şedinţa consultativă privind problema
salarizării noastre. Cu acel prilej am văzut cu proprii mei ochi a opta minune
a lumii: un consens total sub cupola Camerei Deputaţilor. Nu mai conta că eşti
de stânga sau de dreapta, majoritar sau minoritar, numai să nu te legi de
forfetarea colegilor deputaţi. Trebuie să recunosc însă că, la unison, colegii
noştri au pledat eroic, pentru forfetare, sau, mai degrabă, pentru o veritabilă
„forfecare” bugetară! Faptul că un şef de cabinet de la Camera Deputaţilor are
un salariu de 1.800.000 de lei, mai mare decât al unui senator, m-a determinat
să întreb în glumă cum m-aş putea transfera, o dată pe lună, ca şef de cabinet
la Camera Deputaţilor. Un deputat ţărănist chiar mi-a tăiat-o scurt, spunând că
aş câştiga vreo două milioane şi jumătate, în timp ce pe ştatul meu de plată
scrie negru pe alb că am un venit lunar de 1.400.000 lei!
La comisia de
mediere nici măcar n-am fost primit la discuţii, aşa că n-am mai avut o altă
posibilitate de a încerca să îi conving pe deputaţi să renunţe la sumele
forfetare. Aşa că, după atâtea bătăi cu pumnii în piept pentru economiile
făcute din milioanele primite în afara indemnizaţiei cuvenite unui deputat, nu
am de pus decât o întrebare: returnează el aceşti bani „economisiţi” la buget,
la sfârşitul fiecărei luni?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu