Înverşunarea cu care unii
politicieni cer revizuirea grabnică a Legii fundamentale ridică semne de
întrebare asupra seriozităţii demersurilor lor. Şi aceasta deoarece, cum bine
remarca un reputat jurnalist, capitolele avute în vedere nu sunt cele care
trebuie în mod necesar revizuite.
Constat însă că, cei care astăzi se
zbat ca în chinurile facerii încercând să o revizuiască pocnind din degete, vor
să schimbe câte ceva pe ici pe colo. Mai exact, vorba nemuritorului Caragiale,
„să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic” sau, parafrazându-l,
„să nu se revizuiască, primesc, dar să se schimbe ceva pe ici pe colo”.
Legea fundamentală prevede că
revizuirea poate fi iniţiată şi „…de
cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor…” (art.150 alin.1). În acest
caz, proiectul de revizuire ajunge la mâna Parlamentului. Iar pentru adoptarea
proiectului este necesară „o majoritate de cel puţin două treimi din numărul
membrilor fiecărei Camere” (art.151
alin.1). În plus, Constituţia stipulează: „Dacă prin procedura de mediere nu
se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună,
hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi
senatorilor” (art.151
alin.2).
În aceste condiţii şansa revoluţionării legii electorale
gândită de guvernanţi („Trebuie să punem la punct şi sistemul electoral”, căci
altminteri „noi, pe 9 decembrie, vom vota pe baza unei legi proaste”, fiindcă
„C.C.R. nu ne-a lăsat să o modificăm că pierdea P.D.L. prea tare”) este foarte
redusă.
Pentru a iniţia un referendum naţional pe tema
modificării Constituţiei „în prima parte a anului 2013, imediat după alegerile
parlamentare din 9 decembrie” (în ce priveşte „reglementarea modalităţii prin
care va fi ales premierul”; „la C.C.R. trebuie să fie numiţi oameni cu
experienţă, cel puţin 18 ani de judecător sau magistrat” şi că, „eventual,
deciziile luate de Curtea Constituţională
pot fi schimbate în Parlament, cu o majoritate de două treimi), Guvernul
poate propune preşedintelui României să iniţieze revizuirea Constituţiei (art.150
alin.1).
Indiferent însă dacă este iniţiată de Preşedintele
României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul
deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu
drept de vot (art.150 alin.1), nici o revizuire nu poate fi făcută cu depăşirea
limitelor prevăzute în art.152: „Dispoziţiile
prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi
indivizibil al statului român, integritatea teritoriului, independenţa
justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul
revizuirii” (alin.1), „De asemenea,
nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora”
(alin.2).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu