În sfera noțiunii de corupție, înțeleasă în mod strict,
intră în prezent: luarea de mită (art.289), darea de mită (art.290), traficul
de influență (art.291) și cumpărarea de influență (art.292). Dispoziţiile
art.289 şi art.290 se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de
către membrii instanţelor de arbitraj (art.293), precum şi faptelor săvârşite
de către funcţionari străini sau în legătură cu aceştia (art.294).
Spre deosebire de Codul penal anterior, care în art.256
incrimina distinct ca infracţiune de serviciu “primirea
de foloase necuvenite” - “Primirea
de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce
a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul
acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”, noul Cod penal, în vigoare de la 1 februarie 2014, consideră că, într-o
accepțiune mai largă a termenului, primirea de foloase necuvenite poate fi
inclusă în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită.
În adevăr, diferenţa fundamentală dintre luarea de mită
şi primirea de foloase necuvenite este că, în cazul celei dintâi, funcţionarul
incorect pretinde sau primeşte bani ori alte foloase sau acceptă – expres ori
tacit – promisiunea unor foloase, pentru a efectua sau a nu efectua un act
privitor la funcţia sa, mai înainte de a îndeplini ori de a omite îndeplinirea
actului de serviciu asupra căruia poartă înţelegerea dintre el şi mituitor; în
cazul celei de-a doua, funcţionarul primeşte banii ori foloasele, după ce a
îndeplinit un act specific funcţiei sale şi fără a fi avut vreo înţelegere
prealabilă cu beneficiarul acesteia. De aici şi gradul de pericol social diferit
al celor două fapte penale.
Apoi, potrivit alin.2 al art.289 C.pen., fapta de luare
de mită săvârşită de funcţionarul public “constituie infracţiune
numai
când este comisă în legătură cu neîndeplinirea,
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în
legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri”, în vreme ce în cazul primirii de foloase necuvenite funcţionarul primeşte
banii ori foloasele „după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi
la care era obligat în temeiul acesteia”.
Per a contrario, pretinderea ori primirea de bani sau
alte foloase care nu i se cuvin funcţionarului în legătură cu „îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu” nu constituie luare de mită! Şi, implicit,
nici o binemeritată “răsplată”.
Ca urmare, asistăm la legalizarea tradiţionalului „ciubuc”
pentru serviciul legalmente datorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu