POTIR
Creşte miezul zilei în anotimpul bun,
Ies mugurii devreme ca naştere de miei
Mustesc seminţe grele pe tâmplă de străbun
În răsuflarea dulce a florilor de tei
Când sorb privirea părintească-a ţărnii,
Se bucură averea sângelui – păşind
Către potirul vorbelor rostite
În slava adevărului ce-l simt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu