Îşi pierde
Din waţi
Universul
Mereu.
Stele mor
De vârstă
Bătute
Dar omul
Din ţăndări
Pavează
În gând
Şosele
Din stele
Căzute.
Se mistuie
Specii
Dispare
Un regn
Furtuni
Vin şi trec
Ce le pasă?
Omul
În iarnă
Durează,
Cu boltă,
Din fulgere
Bârne la casă.
Se-nvârt
Anotimpuri
Morişcă
Absurdă
Şi viaţa
Cu viaţă
Se-ncarcă
Când mâna
Croieşte
Din cer
Şi din toamne
Înalte
Catarge
La barcă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu