marți, 23 iunie 2015
duminică, 21 iunie 2015
sâmbătă, 13 iunie 2015
vineri, 12 iunie 2015
miercuri, 1 aprilie 2015
luni, 23 martie 2015
Caricatura
 |
| 1999 |
Caricatura reprezintă o exprimare grafică în care, la trăsăturile reale ale unei persoane, se adaugă şi o serie de exagerări şi deformări din care rezultă o imagine denaturată şi rizibilă, dar recognoscibilă a persoanei respective. Dacă trăsăturile pe care se construieşte caricatura sunt reale, specifice persoanei înfăţişate, exagerările şi deformările adăugate reprezintă elemente de ficţiune izvorâte din fantezia caricaturistului. Din această îmbinare între realitate şi ficţiune se construieşte imaginea hazlie care constituie prilej de delectare pentru cei ce o privesc.
Problema juridică ce se ridică este de a şti dacă această imagine deformată, care pune accentul pe înfăţişarea fizică ridiculizată şi a cărui debuşeu esenţial este în presă, este de natură să atragă răspunderea civilă delictuală.
Este locul să reamintim dispoziţiile articolului 30 alin. 6 din Constituţie, în care se prevede că libertatea de expresie „nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine” (s.n.).
În alineatul 1 al aceluiaşi articol 6 din Constituţie se consacră libertatea de exprimare şi de creaţie „prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public” (s.n.).
Termenul de imagine, folosit în acest prim alineat al textului, are înţelesul neîndoielnic de prezentare grafică a înfăţişării unei persoane sau a unui obiect. Acelaşi înţeles trebuie atribuit termenului şi în expresia „dreptul la propria imagine” la care se referă alineatul 6 al aceluiaşi text constituţional. Este vorba de imaginea fizică a persoanei şi nu de ansamblul de însuşiri comportamentale ce o caracterizează.
Imaginea la care se referă textul poate să fie inclusă în fotografii, filme, imprimate, emisiuni de televiziune, ea înfăţişând în aceste cazuri o transpunere fidelă a înfăţişării fizice a persoanei. Dar această imagine poate apare şi cu deformările şi exagerările ce caracterizează caricatura.
În măsura în care imaginea astfel deformată este recognoscibilă sau, printr-o indicaţie de text, este atribuită unei anumite persoane, ea beneficiază, în principiu, de protecţia legală prevăzută de art. 30 alin. 6 din Constituţie. S-ar putea susţine că prezentarea unei asemenea imagini, într-o postură activă, surprinsă aparent în momentul în care efectuează o acţiune specifică unei activităţi blamabile, ar putea fi asimilată unei afirmaţii susceptibile de a constitui o calomnie. Şi aceasta, mai ales, atunci când caricatura este întovărăşită de un text ce scoate în evidenţă activitatea reprobabilă.
Privind lucrurile cu rigoare juridică, se poate deci concepe o calomnie realizată prin prezentarea unei caricaturi. Şi tot rigoarea sancţionatorie ar putea promova ideea că prezentarea unei asemenea imagini într-o accepţie umoristică – specifică oricărei caricaturi – n-ar fi decât un mijloc abil de a masca intenţia nocivă sub o înfăţişare glumeaţă şi presupus inocentă.
Asemenea raţionamente se pot formula. Raportate la coordonatele concrete ale unei anumite situaţiuni, ele ar putea fi considerate temeinice.
Realitatea, desfăşurată de-a lungul vremii, ne arată însă că această rigoare juridică nu a fost pusă la încercare, multiplele forme de caricatură, atât de abundente în presa din toate timpurile – inclusiv cele actuale – producând interesul şi amuzamentul publicului consumator de presă, nu însă şi procese de calomnie.
Se pare că, şi în materia caricaturii, ca şi în aceea a epigramei, umorul şi o anumită delectare estetică au caracter precumpănitor în perceperea şi evaluarea acestor producţii ale fanteziei creative. Iar cei vizaţi preferă să zâmbească decât să se încrunte, considerând poate propria lor caricatură mai curând ca un semn de atenţie şi scoatere din anonimat (sau accentuare a popularităţii) decât ca un instrument de dereglare a prestigiului lor.
joi, 19 martie 2015
Consilierul prezidenţial Andrei Muraru, audiat de Parchet împreună cu Tudor Chiuariu în cazul infracţiunii de sustragere şi distrugere de documente din Ministerul Justiţiei. SENTINŢĂ DEFINITIVĂ
ARTICOL PRELUAT DE LA ZIARISTIONLINE.RO
"Cazul în care sunt implicaţi doi ideologi ai organizaţiei
de extremă stânga “Miliţia Spirituală”, fraţii gemeni Andrei si Alexandru
Muraru, acuzaţi că au sustras şi folosit spre şantaj 17 dosare (mape
profesionale) din Ministerul Justiţiei pe vremea tovarăşului lor penal, Tudor
Chiuariu, ia o nouă turnură, după ce profesorul Corneliu Turianu, secretar al
Colegiului CNSAS şi parte vătămată, a contestat “NUP”-ul oferit cu largheţe de
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5. Practic, prin sentinţă
definitivă emisă la 20.02.2014, Judecătoria Sectorului 5 a desfiinţat total
decizia Parchetului aceleiaşi Judecătorii, trimiţând făptuitorii din nou sub
anchetă. Printre numele sonore aflate pe lista dosarelor furate din Arhiva
Ministerului Justitiei, ale “şantajabililor”, se află Valeriu Stoica, Victor
Ciorbea, Cristian Diaconescu, judecătorul CCR Acsinte Gaşpar sau fostul
preşedinte al CSM Iulian Gâlcă. Cazul este, desigur, de domeniul Consiliului
Superior al Magistraturii. Constatam că dacă partea vătămată nu era profesor
universitar în drept pentru a contraargumenta aberaţiile procurorului de caz,
ar fi fost în mod evident vitregită de un act corect de Justiţie iar făptaşii
nu ar mai fi fost pedepsiţi, conform Legii, ci ar fi zburdat liber spre a
comite alte ilegalităţi. Judecătorul de cameră preliminară contestă, cu uimire
am putea spune, judecata procurorului, criticând elegant dar dur deciziile
sale, contrazise, conform Hotărârii, prin “toate actele” existente la dosar. Acelaşi procuror de caz, Florea Stoian Andreia, care a
susţinut în mod neîntemeiat că a intervenit prescripţia şi nu a început
urmărirea penală în cazul lui Alexandru Muraru, fratele consilierului
prezidenţial Andrei Muraru, a intrat deja în analele Judecătoriei Sectorului 5,
după ce a dat liber “legal” la hoţie în România, fie ca e vorba de documente,
fie de maşini, după cum arată colegii noştri de la Lumea Justiţiei,
privind un alt caz plin de ciudăţenii. Cum argumentarea sentinţei
doamnei judecător Oana Roseanu – în care sunt reluate cu amănunt toate faptele
– se constituie într-o veritabilă lecţie de drept, vă dăm prilejul de a o citi
integral.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)