„Mare
lucru şi cu provincia asta! Ţara arde, toată lumea este ocupată cu făcăturile,
unii se infiltrează iar alţii îi demască, în Triunghiul Bermudelor, Poliţie-
Parchet-Justiţie dispare orice, mai puţin râca dintre aceste instituţii.
- V-aş solicita, domnule preşedinte, să
apreciaţi, pentru început – dată fiind „actualitatea” chestiunii: în ce măsură
recentele manifestări pro-monarhiste nu contravin prevederilor Constituţiei? Şi
dacă da, cine trebuie să vegheze la respectarea acestor prevederi?
-
Dumneavoastră aţi anticipat, într-adevăr, răspunsul. Toate aceste acţiuni
contravin literei şi spiritului legii-legilor – Constituţia, care, aprobată şi
prin referendumul popular, consfinţeşte caracterul republican al formei noastre
de organizare statală. Drept pentru care, în atare condiţii, orice „campanie”
de schimbare a acesteia este contrară prevederilor Constituţiei: deci,
anticonstituţională. Menirea de a urmări şi sancţiona asemenea încălcări ale
actului fundamental le va avea Curtea Constituţională, a cărei lege se află în
curs de promulgare.
-
Şi, totuşi, Constituţia continuă să facă obiectul celor mai felurite aprecieri
şi constatări; atât în presă, cât şi – ceea ce e mai simptomatic – în diferite
cercuri politice. Ca jurist, care este opinia dumneavoastră?
-
Aş prefera să vorbesc în calitatea mea de judecător. Căci, în exercitarea
atribuţiilor mele de înfăptuire a justiţiei, eu nu mă consider îndreptăţit să
fac aprecieri dacă legea pe care sunt chemat s-o aplic este bună sau rea, dacă
ea corespunde ideilor mele cu privire la modul în care ar trebui reglementate
relaţiile economice, sociale sau politice, care fac obiectul acesteia. Cu alte
cuvinte, sub acest aspect, orice subiectivism îmi este interzis. Acest lucru
este, evident, valabil şi în ceea ce priveşte Constituţia. În legătură cu cele
spuse, vreau să adaug că unele prevederi legale anterioare adoptării Constituţiei
ar putea veni în conflict cu unele norme constituţionale; în această situaţie,
voi da, fireşte, prioritate acestora din urmă.
-
Nu cumva un asemenea conflict se desemnează, în prezent, între dispoziţiile
articolului 42 din Constituţie, potrivit cărora munca forţată este interzisă şi
prevederile Codului penal cu privire la pedeapsa muncii corecţionale?
-
Nu, cele două categorii de dispoziţii sunt pe deplin compatibile. În primul
rând, trebuie arătat că, în sistemul
Codului nostru penal, munca zisă corecţională nu este o pedeapsă de sine
stătătoare, aşa cum sunt închisoarea şi amenda, ci un mod de executare a
pedepsei închisorii”.
Fragment din interviul acordat „Olt Press” din 23 mai 1992
(a consemnat Victor Ursu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu