EVADARE
Din nou miez de noapte
Cu gânduri de veghe
La ora când nimeni
Pe nimeni nu crede!
Doar firele vieţii
Îşi deapănă fumul
În rând cu drumeţii
Le mistuie drumul...
Eterica rută
Cu raze brumate
Pustie şi mută.
Atuncea aş vrea
În braţe s-o strâng
Să râd lângă ea
Şi, poate, să plâng.
Clădită din piatră
Şi-i doar o poveste
Dorinţa-mi deşartă!
