Eficienţa socială a hotărârilor judecătoreşti

Contradicţiile între hotărârile date de instanţele care au judecat acelaşi proces cuprind uneori acele elemente greu de definit cu care politicul atât cel din trecut cât şi cel actual se insinuează în conştiinţele oamenilor, implicit în conştiinţele judecătorilor.

Contradicţiile ce pot apărea între soluţiile unor instanţe constituie aspectul deficitar cu care se soldează uneori efortul vizibil al unor judecători de a se situa pe poziţia cea mai conformă cu dreptatea. Motiv pentru care, cândva, propuneam ca ideal al culturii juridice acel mod de gândire juridică şi de maturitate jurisdicţională care exclude nu numai în cadrul aceleiaşi instanţe, dar şi în cadrul unor instanţe diferite şi nu numai în acelaşi proces, dar şi în procese diferite, pronunţarea unor hotărâri aflate, între ele, într-o flagrantă contradicţie.

Este de notorietate influenţa pe care o poate exercita actul jurisdicţional asupra sferei sociale în care au avut loc faptele judecate şi în care se manifestă un interes sporit pentru soluţia pronunţată. Vom spune, în această privinţă, că atât prin natura lui, cât şi prin normele juridice care îl reglementează, actul jurisdicţional nu este şi nu trebuie să fie un act secret. Cu cât este cunoscut de mai multă lume, cu atât eficienţa sa socială este mai amplă. Orice act jurisdicţional devine astfel o normă morală şi, deopotrivă, o manifestare pe care simţul de dreptate – individual sau colectiv – o poate însă respinge. În ambele cazuri se creează o benefică întrepătrundere, între justiţie şi oameni, între justiţie şi ţară.

Se spune că hotărârile judecătoreşti reprezintă o prezumţie de adevăr. Ni se pare că datoria juriştilor, în general, şi a instanţelor în special, este aceea de a-şi conduce activitatea într-un asemenea mod încât prezumţia de adevăr a hotărârilor judecătoreşti să tindă a se transforma în valoare de adevăr.

Activitatea jurisdicţională are rolul de a face din actul de distribuire a justiţiei un factor esenţial de stabilitate în societate, de întărire a încrederii în modul de funcţionare a mecanismelor pe care se sprijină desfăşurarea vieţii sociale. Este ştiut că o hotărâre rea are o deosebită influenţă negativă în rândurile cetăţenilor. „O hotărâre rea dăunează mai mult decât un mare număr de exemple rele”, spune Francis Bacon, iar în altă parte adaugă: „Să se evite hotărârile nedrepte în cauzele mai importante, mai ales atunci când este vorba nu de a achita un vinovat ci de a condamna un nevinovat”.

Nu prin situarea justiţiei pe un plan social secundar se poate înfăptui acest rol ci, din contră, printr-o permanentă străduinţă de a da legilor o corectă interpretare, de a face ca hotărârile judecătoreşti să se bucure de acel respect pe care oamenii îl au şi trebuie să îl aibă pentru adevăr şi dreptate.