Prag electoral post-referendum, un bluf juridic

Despre pragul electoral am mai scris. Nu îmi propun să analizez raţiunea acestei instituţii procedurale în materie de alegeri. Reamintesc aici doar că, raportat la totalul numărului românilor înscrişi în listele electorale permanente, cvorumul legal cerut pentru valabilitatea referendumului era de 9.146.232 plus unul persoane (adică 18.292.464 : 2 plus unul). La referendumul din 29 iulie a.c., din numărul total al cetăţenilor cu drept de vot, însumând 18.292.464 persoane, au participat la vot 8.459.052 electori, din care 7.403.836 au spus „da”, 943.375 au spus „nu” şi 111.842 persoane ale căror voturi au fost anulate, conform BEC. Presupunând că, urmare a aducerii la zi a listelor electorale pe baza „mini-recensământului” pentru actualizarea listelor electorale, acest număr s-ar reduce cu 1.374.357 persoane, care se va dovedi că nu au fost la vot, rezultă că cvorumul post-referendum ar fi 8.459.004 plus unul (adică 16.918.107 : 2 plus unul).

Este adevărat, nu rezultă din spusele dlui judecător Ion Predescu, la sfârşitul şedinţei CCR de ieri, care va fi rezultatul referendumului dacă se va dovedi în mod cert „realitatea cetăţenilor cu drept de vot la 29 iulie”, adică a celor 7.403.836 electori „vii” prezenţi la urne şi care au spus „da” demiterii Preşedintelui. Dar cum pragul electoral ce urmează a fi stabilit post-referendum (?!?) presupune eforturi considerabile din partea instituţiilor abilitate, Curtea a amânat dezbaterile legate de stabilirea numărului de persoane aflate realmente pe listele electorale permanente la 29 iulie pentru data de 12 septembrie a.c. Aflu acum că instanţa constituţională s-a răzgândit şi a preschimbat termenul acordat în acest caz de la 12 septembrie la 31 august. Abstracţie chiar făcând de urmările dezastruoase pentru ţară a acestei tergiversări, consider că nu este câtuşi de puţin justificată această prelungire a stării de incertitudine, fie ea preschimbată pentru 31 august.

Părerea dnei judecător Aspazia Cojocaru, potrivit căreia „trebuia anulat referendumul pentru că totul s-a bazat pe date false”, mi se pare mai aproape de adevăr. Căci datele false, de natură să influenţeze esenţial rezultatele referendumului, respectiv numărul de 18.292.514 persoane pretins a se afla pe  listele electorale în 29 iulie, au fost comunicate în 13 şi 24, iulie chiar de oficialii ministerului Administraţiei şi Internelor, deci anterior desfăşurării referendumului şi deşi nu aveau corespondenţă în realitate.

Mai mult, chiar în ziua dezbaterilor, Curtea a menţionat că au fost primite cele 18.548 de procese-verbale întocmite în secţiile de votare din ţară şi străinătate şi au fost înregistrate 3 dosare care au ca „obiect contestaţii, precum şi mai multe cereri din partea cetăţenilor cu privire la rezultatul referendumului din data de 29 iulie”. Este limpede deci că pragul electoral avut în vedere la referendum a fost calculat în raport de cifre ireale. Să nu fi fost suficient pentru Curte să se reţină că „datele false” au influenţat substanţial rezultatul alegerilor şi, pe cale de consecinţă, să constate nevalabilitatea referendumului? Mă îndoiesc.

Din punct de vedere juridic puţin interesează dacă după finalizarea acestei operaţii anevoioase se va stabili un alt prag electoral post-referendum mai mare (peste numărul de 8.459.004 plus unul) pentru a conchide că referendumul nu este valabil ori, dimpotrivă, un prag electoral post-referendum mai redus pentru ca instanţa constituţională să fie „obligată” – vezi, Doamne – să ţină seama de această „realitate” şi să confirme demiterea.

Să fie interesată Curtea să ştie cu cât anume a fost redus electoratul prezent la vot? Tot ceea ce e posibil, de vreme ce dacă se va dovedi că pragul electoral post-referendum este peste cifra de 8.459.004 + 1, referendumul nu este valabil. Dimpotrivă, dacă pragul electoral post-referendum este în realitate mai redus, Curtea va motiva că ar fi obligată – vezi, Doamne – să ţină seama de această „realitate” şi să confirme demiterea.