Îmi amintesc că, după ce a regizat – fără prea mare succes, ce-i drept –
mascarada „demisionarilor demişi”, premierul Adrian Năstase şi-a încearcat din
nou talentele teatrale. Astfel, în cadrul unei videoconferinţe cu prefecţii,
prim‑ministrul de atunci al României îşi anunţa reprezentanţii din teritoriu că
vor urma puzderie de schimbări printre capii ministerelor. Bineînţeles, anunţul
„a fost scăpat” cât se poate de transparent către presă, ca să afle deîndată
întreaga ţară cum luptă premierul cu incapabilii, mai ceva ca Rambo cu
teroriştii din filmele americane. Este treaba oricărui şef de Cabinet barem să
declare că nu va pune geană pe geană până nu va îmbunătăţi situaţia din ţară.
Dar ceea ce nu mai era de înţeles era faptul că premierul îi anunţa pe
prefecţi, zâmbind bliţurilor, că îi va schimba pe miniştri. Chiar să nu i se fi
ivit ocazia să dea, fie şi întâmplător, nas în nas cu colegii de Guvern pentru
a le spune, pe un ton amical sau unul oficial, că nu este mulţumit de
activitatea unora dintre ei? Greu de crezut! Astfel că această aparent ilogică
spălare a rufelor guvernamentale în văzul întregii ţări îşi avea totuşi rostul
său: acela de a inocula populaţiei imaginea de justiţiar cu mâini de fier a
premierului. Un premier care declara că „următoarele schimbări importante de la
nivelul ministerelor pornesc din dorinţa de a asigura o foarte bună activitate,
prin găsirea locului potrivit pentru fiecare, în funcţie de experienţă şi de
angajare”.
Lăsând la o parte exprimarea specifică păgubosului limbaj de lemn, deşi
într-o manieră vădit stilizată, într‑adevăr, Adrian Năstase dădea şi asigurări
prefecţilor că nu vrea să bage spaima înlocuirii în secretarii de stat: „Nu
vreau să creez panică, dar vor avea loc schimbări pentru că a apărut o anumită
blazare”. Totul se desfăşoara deci după un scenariu scris de panicatul profesor
Hâncu, cel care tot declara că nu vrea să sperie pe nimeni, dar vor avea loc
niscai cutremure.
Iar în ceea ce priveşte „blazarea” pe care şeful Guvernului o observa pe
chipurile subordonaţilor săi, ea era cât se poate de înţeles, mai ales dacă ne
amintim de o declaraţie dată de Mircea Dinescu, în martie 1989, prestigiosului
cotidian francez „Liberation”.
Întrebat de ce nu merg lucrurile în România, imprevizibilul scriitor a răspuns
printr-o inedită fabulă. Şi cât adevăr conţinea ea. Zicea scriitorul că s-a
făcut un sondaj de testare a trei şoricei: unul ţăran, altul muncitor şi cel
din urmă intelectual, care, timp de o lună, au beneficiat de aceleaşi condiţii
de viaţă. La sfârşitul testului însă, primii doi şoricei arătau înfloritor, în
vreme ce ultimul, şoricelul intelectual, vai de mama lui. Se vedea cale de o
poştă că nu-i ardea de nimic, că era blazat. Întrebat dacă nu s-a bucurat şi el
de acelaşi regim, a răspuns sec: „Ba da, dar mie mi s-a mai arătat şi pisica”.
Învăţăturile fabulate, este ştiut, sunt mereu actuale, aşa că, pornind de
aici, este clar că premierul le arata colegilor săi pisica remanierii. Iar
miniştrii, alături de prea mulţii lor secretari de stat, normal că era
paralizaţi de nesiguranţa în care se aflau: „Ce rost are să mă zbat pentru
binele public când mă paşte remanierea”, se întreabau, fără îndoială,
demnitarii vizaţi. Ceea ce nu conduce în nici un caz la o „foarte bună”
activitate guvernamentală. Iată de ce este de dorit ca acest sentiment stresant
de instabilitate să nu mai fie întreţinut prin tot felul de termene,
pronosticuri şi avertismente. Chiar dacă pentru aceasta premierul Năstase ar
trebui să fi făcut ceva concret, nu doar să dea declaraţii pentru a dovedi
electoratului că este într-adevăr adeptul eliminării corupţilor şi
incompetenţilor din conducerea ţării.
Istoria se repetă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu