Ordinea
constituţională stabilită de actuala Constituţie vizează structura statului,
relaţiile dintre organele statului, autorităţile publice, dintre acestea şi
oamenii obişnuiţi, partidele politice, alte organizaţii, forma de guvernământ
şi orice altă relaţie fundamentală pentru stat şi drept în general.
Din
ordinea constituţională, instituită prin legea fundamentală, izvorăşte ordinea
de drept a cărei sferă este mult mai mare, în sensul că ordinea de drept este
stabilită de toate celelalte legi emise în baza şi conform Constituţiei.
Potrivit
dispoziţiilor art.397 din Cod penal, care a intrat în vigoare la 1 februarie
2014, pentru existenţa infracţiunii de „acțiuni împotriva ordinii
constituționale”, este necesar să se constate că fapta a produs una din
următoarele urmări: „(1) Acţiunea armată
întreprinsă în scopul schimbării ordinii constituţionale ori al îngreunării sau
împiedicării exercitării puterii de stat se pedepseşte cu închisoarea de la 15
la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Întreprinderea de
acţiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârşite de mai multe
persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituţionale ori al
îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în
pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.
De
observat că, spre deosebire de anteriorul Cod penal, în actualul cod conţinutul
infracţiunii – care poate fi comisă şi prin „acţiuni violente împotriva
persoanelor sau bunurilor... în scopul schimbării ordinii constituţionale...” –
este descris pe larg, în cele două alineate. Ceea ce este corect.
Din
păcate, în art.397 din Codul penal în vigoare n-a fost inclusă în conţinutul
acestei infracţiuni şi prevederea din art.1661, teza a doua, din anteriorul
Cod penal, potrivit căreia constituie aceeaşi infracţiune şi acţiunea
întreprinsă pentru schimbarea „caracterului
naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român”.
Să
fie vorba de o banală omisiune? Mă îndoiesc! În chiar textul cadru al legii
fundamentale sunt enumerate principiile generale ale ordinii constituţionale a
Statului român: „România este stat
naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil” (alin.1); „Forma de guvernământ a statului român este
republica” (alin.2); „În România,
respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”
(alin.5).
Crede
cineva că legea ordinară poate face abstracţie de aceste principii
constituționale???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu