Îmi permit să supun atenţiei
dumneavoastră o problemă ce interesează raporturile Parlamentului cu Guvernul,
şi anume nivelul reprezentării Executivului:
-
cu ocazia dezbaterii proiectelor şi a propunerilor sale legislative;
-
cu prilejul răspunsurilor date la întrebări şi interpelări.
Rezultă că, potrivit art.102 (3),
111 (2) şi 112 (1) din Constituţie, precum şi art.97 (1) şi 160 (1) din
Regulamentul Senatului, în ambele situaţii este obligatoriu ca Guvernul să fie
reprezentat printr-un membru al său, adică de unul din cei 25 de miniştri
validaţi de Parlament sau de unul din cei 58 secretari de stat.
Potrivit Constituţiei României,
revizuită, „Guvernul este alcătuit din
prim-ministru, miniştri şi alţi membrii stabiliţi prin lege organică”
(art.102 alin.3); „Membrii Guvernului au
acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa – în cazul
în care iniţierea legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de
stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, n.n. – participarea lor este obligatorie” (art.111 alin.2). Conform
Regulamentului Senatului, dezbaterea generală a proiectului de lege începe cu
prezentarea, de către iniţiator sau, după caz, de către reprezentantul
acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului. „Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu
de un membru al său sau de un secretar de stat” (art.97 alin.1).
Potrivit Constituţiei României, „Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au
obligaţia să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi
sau de senatori, în condiţiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale
Parlamentului” (art.112 alin.1). Conform Regulamentului Senatului,
senatorii pot adresa întrebări Guvernului, miniştrilor sau altor conducători ai
organelor administraţiei publice „şi au
dreptul să ceară ca răspunsul să le fie dat oral în plenul Senatului sau în
scris” (art.160 alin.1).
Din păcate, aceste norme
constituţionale sunt deseori ignorate. Se admite tacit prezenţa la masa
iniţiatorului a diverşi secretari de stat – deşi, în cazul în care iniţierea
legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau de a
bugetului asigurărilor sociale de stat, este obligatorie participarea unui
ministru ca reprezentant al Guvernului – a diverşi directori generali sau a
altor persoane care, în mod vădit, nu au calitatea de membru al Guvernului.
Se consfinţeşte astfel
posibilitatea delegării răspunderii politice în sistem suveică, de la Guvern la
ministru, ceea ce nu este corect, şi de la ministru la subordonaţii acestuia,
deci delegare la delegare, ceea ce este şi incorect şi ilegal.
Aceeaşi situaţie o întâlnim
frecvent şi la răspunsurile ce se dau întrebărilor, interpelărilor senatorilor
şi deputaţilor, de asemenea, prin te miri ce interpuşi.
Fac abstracţie de calitatea
răspunsurilor. Întreb deci dacă este cazul ca senatorii şi deputaţii să
continue să închidă ochii asupra acestor practici neconstituţionale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu