Din datele statistice postate
deunăzi prin presa online reiese că, în vreme ce România, cu o populaţie de 19
milioane locuitori are 25 miniştri, 8 secretari de stat şi 588 de parlamentari
(unul
la 32.000), Germania, cu o populaţie de 82 milioane de locuitori, are
numai 8 miniştri şi 611 parlamentari (unul la 134.000). S-ar putea obiecta
că şi Franţa are 25 miniştri, 9 secretari de stat şi 925 parlamentari. Numai că
Franţa are 64 milioane locuitori, iar norma de reprezentare pentru Parlament
este unul
la 72.000 locuitori.
Zilele trecute mi s-a pus o
întrebare căreia, vă mărturisesc, nu am ştiut să-i răspund. Întrebarea suna
simplu: „Pentru ce o ţară precum România, cu un buget vai de mama lui, îşi
permite luxul, sau, dacă vreţi, extravaganţa, de a avea numai puţin de 33
miniştrii? 25 de membri ai Guvernului plus 8 secretari de stat?” Mi s-a atras
chiar atenţia că în acest total nu sunt incluse funcţiile din diverse
instituţii ale statului asimilate cu cele de ministru sau secretar de stat.
Dacă ar fi să le adăugăm, sărim bine de 100 de miniştri. Şi, dacă vă solicit
ajutorul să dau un răspuns cât de cât credibil interlocutorului meu, abuzez
până la capăt de bunăvoinţa dumneavoastră şi spuneţi-mi, rogu-vă, cam pe unde
ar trebui să bată remanierea? Pe la periferiile puterii sau vorba lui nenea
Iancu: „Ori toţi să muriţi, ori toţi să trăim”.
Din dilema asta se pare că nu
putem ieşi, afară poate doar de cazul dacă recunoaştem că „peştele de la cap se
împute, dar de la coadă se rade”. Dacă, între timp, aţi găsit răspuns la
întrebarea mea, cred că ar fi bine să transmitem primului-ministru observaţia
de bun-simţ că, pentru o ţară săracă, 33 miniştri şi 588 de parlamentari
înseamnă indiscutabil o povară de nesuportat, nu numai sub aspectul
cheltuielilor pe care le antrenează aceştia, dar şi sub acela al proliferării
unui sufocante birocraţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu