Ultimul cutremur care a afectat zona Vrancei ne‑a
amintit, dacă mai era nevoie, de „pericolul cel mare”. A fost încă un
avertisment, ignorat şi acesta de către autorităţi, că, după cum afirmă
reputaţi seismologi, în următorii câţiva ani, în România va avea loc, mai mult
decât probabil, un cutremur de cel puţin 6,8 grade Richter. Adică, altfel spus,
ne vom confrunta cu o catastrofă naţională. Căci, din păcate, aceasta este
realitatea crudă cu care trăiesc în fiecare zi, cu spaima vârâtă în suflet, nu
puţini români. Cei care locuiesc în case ce nu au prea mari şanse de a rezista
unui eventual seism de o asemenea mărime. Şi nu o spune cine ştie ce cârcotaş
sau vreo bătrânică panicată. Nu este nici măcar o parabolă, ca în povestea cu
drobul de sare. Este purul adevăr, chiar dacă este unul cât se poate de
dureros. Situaţia este cel puţin îngrijorătoare, ca să nu spunem alarmantă.
Căci sute de imobile, cel puţin în Capitală, ar fi trebuit de mult să fie
consolidate. În schimb, ele se află în aceeaşi stare şubredă. Iar onor
guvernanţii asistă impasibili la avertismentele tot mai dese şi mai serioase
ale specialiştilor asupra iminentei catastrofe naturale prin care vom fi
obligaţi să trecem.
Bineînţeles, nimeni nu este atât de absurd încât
să‑i ceară premierului să oprească un asemenea cataclism. Sau să repare peste
noapte toate clădirile aflate în pericol. Dar la fel de absurd este să stai cu
mâinile în sân şi să nu iei nici cea mai mică măsură de prevenire. Mai ales
atunci când ele îţi stau la îndemână şi se pot adopta la mare repezeală în o
simplă şedinţă de Guvern. De exemplu, pentru a se putea debloca iniţiativa de
consolidare a imobilelor „bulinate” pe timpuri de ministrul Noica, s‑ar putea
ţine cont de propunerea constructorilor români, membri ai Uniunii Europene a
Promotorilor Constructori. Aceştia au avertizat Guvernul, încă o dată, că în
domeniul lucrărilor de consolidare se va bate mult timp pasul pe loc. Sau, cel
puţin atâta timp cât aceştia se vor confrunta cu lipsa oricăror facilităţi
fiscale. Constructorii reclamă în primul rând faptul că, în noul Cod fiscal,
cel atât de controversat, este prevăzut un TVA de 19% pentru lucrări de
consolidare. Ceea ce majorează nepermis de mult costul acestor complicate
consolidări şi îi face pe constructori să nu se înghesuie să arvunească astfel
de contracte.
În schimb, pentru renovarea bisericilor, TVA‑ul este
zero. Şi acest lucru este normal şi binevenit. Numai că el ar trebui extins şi
la cazul imobilelor care trebuie neapărat consolidate pentru a rezista
iminentului cutremur. Dar după cum se ştie, singura înlesnire oferită de
actualii guvernanţi este aceea ca locatarii respectivelor blocuri să plătească
doar o cotă‑parte din lucrări. Este însă ca şi cum le‑ai face cunoscut unor
tineri şomeri o ofertă de reducere pentru cumpărarea unui inel de logodnă cu
diamant. Căci o astfel de consolidare este o operaţiune anevoioasă şi, prin
urmare, extrem de costisitoare. Iar majoritatea celor care locuiesc în
clădirile respective, o formează pensionarii – victime sigure ale următorului
cutremur major. Oameni condamnaţi practic de păguboasa politică de ajutorare
doar după catastrofe.
Se tot vorbeşte de contracte de până la trei
miliarde de dolari care le‑ar putea reveni constructorilor români pentru
reconstrucţia Irakului. În această conjunctură, poate că n‑ar fi chiar atât de
nerealizabil ca firmele care vor participa la respectiva licitaţie să‑şi
dovedească performanţele prin consolidarea câte unui imobil din această
categorie. Cu contract. Dar, fără plata aberantului T.V.A. Căci, în fond, este
vorba despre salvarea a sute, poate chiar mii de vieţi omeneşti. Chiar dacă
seismul este prognozat „de‑abia” pentru doi‑trei ani.
Există vreun candidat la demnități dispus să-și
asume responsabilitatea deblocării inițiativei de consolidare a imobilelor „bulinate”?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu