joi, 9 august 2012

Laşitatea amânării

Judecătorii Curţii Constituţionale, prin robusteţea argumentelor care motivează respingerea, ca neîntemeiate, a contestaţiilor referitoare la respectarea procedurii referendumului pentru demiterea Preşedintelui României, demonstrează neîntrunirea condiţiilor pentru valabilitatea acestuia. Dacă este să cumpănim lucrurile cu obiectivitate şi, mai ales, cu legea în mână, nu avem nici cel mai mic motiv să privim cu suspiciune dispozitivul Hotărârii nr. 3 din 2 august 2012, redactat cu ocazia pronunţării şi citit în şedinţă publică. Mă întrebam însă deunăzi ce (cine) i-a împiedicat pe judecătorii Curţii să se pronunţe explicit, prin aceeaşi hotărâre din 2.08.2012 şi asupra rezultatului referendumului, fiind de notorietate că tergiversarea conduce inevitabil la prelungirea crizei politice, şi la aruncarea economiei într-un vârtej periculos.
Departe de mine gândul de a contrazice inteligentele presupuneri ale cititorilor noştri cu privire la această întrebare. Eu, unul, cred însă că ei înşişi, judecătorii Curţii Constituţionale a României, au permis – intenţionat ori ba – menţinerea stării de incertitudine prin amânarea la date ulterioare a pronunţării. De ce nu presiunile politice, partizanatul etc. sunt cauzele reale ale păguboaselor consecinţe ale amânării, ci înşişi judecătorii? Sub acest aspect, cred că rămâne valabilă şi azi concepţia lui Francis Bacon: „Pentru ca cineva să fie un bun judecător, trebuie să fie un bun cunoscător al profesiunii sale, prudent în administrarea justiţiei,…, drept în hotărârile sale şi, în sfârşit, trebuie să fie un om de curaj, temător de Dumnezeu şi detestând lăcomia. Un ignorant nu poate fi, un laş nu îndrăzneşte să fie bun judecător” (s.n.). Despre sarcina magistratului, cităm şi din lucrările celebrului om politic şi jurist roman Cicero: „Sarcina proprie magistraţilor este de a înţelege că ei reprezintă statul şi că trebuie să-i păstreze demnitatea şi onoarea, să-i respecte legile, să-i asigure justiţia, să-şi aducă aminte că toate acestea sunt lăsate pe seama răspunderii lor morale” (s.n.). Nu îndrăznesc să comentez aceste înţelepte vorbe.

6 comentarii:

  1. Oameni slabi si fara curaj, tematori de oameni nu de Dumnezeu , care-si fac meseria atat cat o stiu nu pentru onoare satisfactie morala si profesionalism ci pentru bani. Nu sau nu vrau sa constientizeze ca in urma hotararilor lor sufera un popor intreg. Raspunsul la intrebarea ce (cine) i-a impiedicat pe judecatori sa se pronunte explicit si asupra rezultatului referendumului este foarte simplu , frica lasitatea lipsa de caracter si profesionalism,cine? securistii, colaboratori ai securitatii si activistii lui iliescu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Greu de spus daca aceasta amanare este efectul lasitatii sau mai grav urmarea altor interese. Raul a fost facut si nici macar nu pot sa mai spun ca e spre bine. Din pacate, foarte multi oameni, ingropati in nevoi si probleme de tot felul, nu sunt capabili sa vada realitatea si, in betia lor dementa si impotriva propriilor lor interese, continua sa strige "rastigneste-l !". Galagia lor asurzitoare ii impiedica sa se auda pe ei insisi si ii orbeste la propriu. De ei nu mi-e mila si nici teama. Cei care le intretine aceasta stare, trebuia sa plateasca, sa fie judecati!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ati uitat sa precizati numele celui caruia ii apartine cel de-al doilea citat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru semnalarea regretabilei omiteri a numelui autorului celui de-al doilea citat, respectiv celebrul om politic si jurist roman Cicero, pe care -asemeni judecatorilor Curtii Constitionale- m-am grabit sa o corectez prin prezenta "erata". :)

      Ștergere
  4. Bine a zis Cicero ca un judecator trebuie sa fie "drept in hotararile sale", dar "drept" cat este de subiectiv si pe ce criterii, domnule profesor? In 2012 "drept" nu este prea obiectiv cantarit de magistratii romani.

    RăspundețiȘtergere
  5. In adevar, in exercitarea profesiei sale, magistratul trebuie sa fie patruns de dragostea pentru om. Chiar cand pedepseste sa nu piarda din vedere scopul pedepsei. In aceasta privinta, avem drept calauza cugetarea lui Voltaire: "Nu e de ajuns sa fii drept; trebuie sa ajuti. Omul drept este un binefacator".

    RăspundețiȘtergere