Gazetarii au, în cadrul
profesiunii lor, îndatorirea de a-i informa pe cititori cu privire la
toate împrejurările care prezintă interes pentru opinia publică. Articolul 31
alin.4 din Constituţie prevede: „Mijloacele de informare în masă, publice şi
private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”. Titlul marginal sub
care figurează acest text este „Dreptul la informaţie”.
Acest drept la informaţie
face parte din drepturile fundamentale ale persoanelor prevăzute în
Constituţie. Lui îi corespunde obligaţia, edictată expres în
sarcina mijloacelor de informare în masă, de a informa opinia publică.
Textul adaugă că informarea trebuie să fie corectă.
S-ar putea considera că obligaţia
de a informa opinia publică se referă la tot ce se întâmplă în mediul social,
la toate împrejurările şi situaţiile care au loc în acest mediu. Ar constitui
obiect de informaţie toate succesele şi faptele lăudabile, dar şi acţiunile
infamante, corupte şi imorale.
Demascarea faptelor incorecte,
săvârşite de oricine, dar mai ales de cei ce ocupă poziţii preponderente în
viaţa socială şi în organele statului ar fi de natură să contribuie la formarea
şi păstrarea unui climat moral în viaţa societăţii. În felul acesta s-ar trage
un semnal de alarmă care ar putea pune capăt unei practici incorecte şi ar
putea împiedica pe alţi amatori de asemenea practici să realizeze planurile lor
nocive.
Se ridică problema dacă
asemenea informaţii, atunci când cuprind referiri la fapte incorecte, ar putea
intra în categoria calomniei, din moment ce se poate considera că ele se
înscriu în obligaţiile profesionale ale gazetarilor şi îndeplinesc rolul social
de a aduce la cunoştinţa opiniei publice fapte de natură a influenţa negativ
nivelul moral al societăţii.
S-ar putea răspunde că,
atâta vreme cât activitatea gazetarului se înscrie în limitele
îndeplinirii obligaţiei sale profesionale de a informa opinia publică,
el nu poate fi învinuit pentru conţinutul reportajelor, articolelor sau
comentariilor pe care le publică, indiferent de împrejurarea că în acest
conţinut se găsesc şi afirmaţii defavorabile, privind aspectele negative în
comportamentul anumitor persoane.
Trebuie însă ţinut seama de
faptul că, în textul constituţional menţionat mai sus, este prevăzută o
condiţie esenţială pe care informarea se impune să o îndeplinească: să
fie corectă.
Atunci când cei ce activează
în mass-media introduc în gazetă sau în emisiunea audio-vizuală materiale care
depăşesc limitele informării corecte, afirmaţiile denigratoare capătă
vocaţia de a expune persoanele vizate unui oprobriu public nemeritat.
În prezent, problema
condiţiilor în care se poate considera că limitele informării corecte au
fost depăşite nu-şi găseşte rezolvarea într-o reglementare specială privind
activitatea de presă. În lipsa unui cod deontologic, serios, minuţios şi
exigent, în care să se oglindească toate formele de manifestare ziaristică –
între care şi semnificaţia expresiei constituţionale „informare corectă” –
rămâne în sarcina organelor judiciare să stabilească dacă limitele informării
corecte au fost sau nu depăşite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu