Este adevărat că în materie
electorală, în ultimii ani, electoratul nostru a început să se orienteze, la
vot, către politicieni şi programe pragmatice, nu teoretice sau emoţionale.
Precum şi că politicienii au învăţat foarte mult(e) în ultimii ani. Mai ales că
trebuie… să fie pe media! Ceea ce nu au învăţat încă oamenii noştri politici
este procedura alegerilor. Indignată, pe bună dreptate, o distinsă doamnă
relevă că „suntem mulţi cei care am refuzat să legitimăm puciul usl-ist prin
neprezentarea la referendum; acum suntem puşi în discuţie, fiind consideraţi,
prezumtiv, morţi!”.
În adevăr, în România, între
cunoaşterea teoretică a principiilor democratice şi practica electorală ca
atare este o distanţă ca de la cer la pământ. Toată lumea este de acord că, în
democraţie, majoritatea decide. Altfel spus, majoritatea, fie ea simplă sau
calificată, are ultimul cuvânt. Dacă, la referendum, din numărul total al cetăţenilor cu drept de
vot însumând 18.292.464 persoane au participat la vot 8.459.052 electori (din
care 7.403.836 au spus „da”, 943.375 au spus „nu” şi 111.842 persoane ale căror
voturi au fost anulate), înseamnă că cvorumul legal cerut pentru valabilitatea
referendumului de 9.146.232 (din 18.292.464 / 2) persoane plus unul nu a
fost realizat, indiferent de motivul pentru care ceilalţi
cetăţeni înscrişi pe listele electorale permanente nu s-au prezentat la vot.
Susţinătorii absurdei teze
conform căreia cei ce nu s-au prezentat la urne sunt consideraţi „prezumtiv,
morţi!” şi că, deci, nu contează în calculul pragului electoral, urmează a
reţine că:
Mai întâi, potrivit legii noastre
civile, cel dispărut este socotit a fi în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre
declarativă de moarte rămasă irevocabilă. Până atunci el are capacitate civilă
deplină şi, implicit, exerciţiul neştirbit al drepturilor electorale.
Apoi, dreptul de vot este un
drept fundamental al omului şi nu o obligaţie impusă juridiceşte, aşa că
neparticiparea la vot, indiferent de motivele deciziei sale – nu este de natură
să atragă vreo sancţiune împotriva celui ce nu îşi valorifică acest drept
constituţional.
În fine, fie vorba între noi,
dacă USL a determinat participarea la urne a unui număr considerabil de
electori (dintre care au votat şi pro şi contra), nu prezintă relevanţă în
contextul nerealizării pragului electoral, condiţie sine qua non de recunoaştere a valabilităţii referendumului, pentru
care Curtea Constituţională şi-a propus să cugete vreme îndelungată, justificat
dacă se gândesc la eventualitatea unei fraude electorale de proporţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu