Libertatea de exprimare este fundamentul
esenţial al unei societăţi democratice şi una dintre condiţiile primordiale ale
progresului şi împlinirii fiecăruia. Sub aspectul conţinutului dreptului la
libertatea de exprimare, Curtea Europeană a subliniat că acesta cuprinde
dreptul de a avea şi de a-şi exprima opinia, dar şi dreptul la informare.
Libertatea de exprimare nu constituie
însă o libertate absolută. Exerciţiul acestei libertăţi este supus unor
restrângeri şi limitări, iar una din limitele exercitării acestei libertăţi
este dată chiar de art.30 alin.6 din Constituţia României, care prevede că
libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa
particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
O altă limită, generală, este dată de
art.57 din Constituţia României, care prevede că cetăţenii trebuie să-şi
exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să
încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
Pe de altă parte, art.31 alin.4 din
Constituţia României prevede că mijloacele de informare în masă, publice şi
private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
În acelaşi sens, art.10 din Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
statorniceşte că libertatea de exprimare, aşadar, libertatea de opinie şi
libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei „comportă
îndatoriri sau responsabilităţi”.
În esenţă deci, precum a subliniat suprema
instanţă, „Dreptul la opinie şi la liberă exprimare, ca orice alt drept,
trebuie exercitat în limitele sale fireşti, neputând prejudicia drepturile şi
interesele legitime ale celorlalte persoane”.
Publicând informaţii neadevărate şi neverificate despre
o persoană, ziariştii pot aduce atingeri în mod nejutificat onoarei,
reputaţiei, imaginii publice ale acelei persoane, cauzându-i alături de
eventualele prejudicii materiale, şi prejudicii morale, care trebuie suportate
de cei care le-au produs, conform art.1349 C.civ.
La aprecierea întinderii prejudiciului moral ce s-a
cauzat urmează ca instanţa să aibă în vedere modul în care aceste afirmaţii au
fost aduse la cunoştinţa opiniei publice, credibilitatea şi tirajul ziarului
care a realizat publicarea, dar şi poziţia socială şi profesională, a persoanei
fizice în cauză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu